PENTICOSTÁR, penticostare, s. n. Carte bisericească cuprinzând ritualul slujbelor dintre Paști și prima duminică după Rusalii. – Din ngr. pentikostárion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTICOSTÁR ~e n. Carte bisericească care include rânduiala slujbelor oficiale între Paști și Rusalii. /<ngr. pentikostarión
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

penticostár (penticostáre), s. n. – Carte de cult, care conține slujbele din perioada dintre Paști și Rusalii. – Mr. pendicustar. Mgr. πεντηϰοστάριον (Murnu 45; cf. Vasmer, Gr., 114), parțial prin sl. penĭtikostarĭ.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

penticostár (carte) s. n., pl. penticostáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

penticostar (Biz.) (‹ gr. πεντηϰοστάριον [pentikostarion]), carte ce conține cântările și citirile „cinzecimii” de la Paști până la Duminica Tututor Sfinților. Imnologia p. se prezintă ca o continuare a aceleia a triodului* (în vechime cântările p. erau cuprinse în trioduri sau în trioduri-p., cum este incunabulul unificat de la Muzeul culturii românești din Șcheii Brașovului, tipărit în 1491, la Cracovia, de către Schweipold Fiol). Alcătuirea p. se datorează școlii imnografice de la mănăstirea Studios, mai ales lui Iosif Studitul (m. 830), dar cuprinde și compoziții ale unor imnografi de mai târziu.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink