pentatlon sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~lu (A: nct)^[1] / Pl: ~oane / E: fr pentathlon] 1 (Spt; Ant) Ansamblu de cinci exerciții sportive: aruncarea cu discul, luptă, salt, fugă, aruncarea cu sulița, practicat de vechii greci. 2 (Spt) Probă combinată de atletism alcătuită din cinci exerciții, diferite după sex. 3 (Spt; îs) ~ modern Concurs sportiv complex constând din cinci probe diferite: scrimă, călărie, tir, înot și cros, la care participă aceiași sportivi, clasamentul facându-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă.

PENTATLON, pentatloane, s. n. Concurs sportiv constînd din cinci probe diferite la care participă aceiași sportivi, clasamentul făcîndu-se prin totalizarea punctelor obținute la fiecare probă.

PENTATLON s.n. 1. Ansamblu de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, fugă, aruncare cu sulița). 2. Concurs sportiv constînd din cinci probe diferite la care participă aceiași sportivi. [Pl. -oane, -onuri. / < fr., gr. pentathlon, cf. pente – cinci, athlon – luptă].

PENTATLON s. n. complex de cinci jocuri atletice la vechii greci (aruncare cu discul, luptă, salt, alergări, aruncare cu sulița); probă de atletism combinată din cinci exerciții (diferite după sex). ♦ ~ modern = concurs sportiv din cinci probe diferite (călărie, scrimă, tir, natație și cros), la care participă aceiași sportivi. (< fr. pentathlon)

PENTATLON ~oane n. Probă sportivă complexă ce cuprinde cinci exerciții diferite, care trebuie îndeplinite de aceiași sportivi. [Sil. -tlon] /<fr. pentathlon

pentatlu sn vz pentatlon

pentatlon (desp. pen-ta-tlon/pent-a-) s. n., pl. pentatloane

!pentatlon (pen-ta-tlon/pent-a-) s. n., pl. pentatloane

pentatlon s. n. (sil. -tlon; mf. pent-), pl. pentatloane

PENTATLÓN (< fr.; {s} penta- + gr. athlon „luptă, întrecere”) s. n. 1. Probă sportivă combinată, alcătuită din cinci subprobe (selecționate din alergări, aruncări și sărituri), desfășurate într-o zi la bărbați și două zile la femei. 2. P. modern = probă sportivă, complexă, compusă din cinci subprobe, organizate la început în cinci, iar în prezent în patru zile, în următoarea ordine: scrimă (spadă), înto (300 m liber), tir (pistol-viteză), atletism (cros 4.000 m) și călărie (600 m obstacole). A fost introdus la Jocurile Olimpice în 1912, numai pentru bărbați. Primul Campionat mondial masculin s-a desfășurat la Stockholm (1949), iar cel feminin la Londra (1981). În România a fost introdus în 1953, primul campionat național având loc la Sibiu (1955). Astăzi p. feminin a fost înlocuit cu heptatlonul.