PENTAEDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. – Din fr. pentaèdre.

pentaedru sn [At: NEGULICI / Pl: ~re / E: fr pentaèdre] (Gmt) Poliedru cu cinci fețe.

PENTAEDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. [Pr.: -ta-e-] – Din fr. pentaèdre.

PENTAEDRU, pentaedre, s. n. Poliedru cu cinci fețe.

PENTAEDRU s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față].

PENTAEDRU s. n. poliedru cu cinci fețe. (< fr. pentaèdre)

PENTAEDRU ~e n. Poliedru cu cinci fețe. [Sil. -ta-e-dru] /<fr. pentaedre

*pentaédru n., pl. e (vgr. pénte, cincĭ și ῾édra, ședere, scaun. V. octaedru). Geom. Corp solid cu cincĭ fețe, ca piramida în patru colțurĭ.

pentaedru (desp. -e-dru) s. n., art. pentaedrul; pl. pentaedre

pentaedru (-e-dru) s. n., art. pentaedrul; pl. pentaedre

pentaedru s. n. (sil. -ta-e-dru), art. pentaedrul; pl. pentaedre

pentaedru (a-e), pl. pentaedre

PENTA- „de cinci ori”. ◊ gr. pente „cinci” > fr. penta-, germ. id., engl. id. > rom. penta-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu cinci fructe; ~centru (v. -centru), adj., cu cinci pinteni; ~ciclic (v. -ciclic), adj., (despre elemente florale) dispus pe cinci cicluri; ~coc (v. -coc), adj., care are cinci semințe sau fructe; ~dactil (v. -dactil), adj., s. n., (animal) care are cinci degete; ~decagon (v. deca-, v. -gon₂), s. n., poligon plan cu 15 laturi; ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu cinci fețe; ~fil (v. -fila), adj., cu cinci frunze; ~filetic (v. -filetic), adj., (despre hibrizi) care provine din cinci linii parentale; ~gin (v. -gin), adj., care are cinci pistile; sin. pentaginic^[1]; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu cinci laturi; ~lof (v. -lof), adj., (despre dinți) cu cinci creste; ~logie (v. -logie₂), s. f., asociere simultană a cinci simptome; ~mer (v. -mer), adj., 1. Format din cinci părți sau elemente. 2. (Despre insecte) Cu tarsul divizat în cinci părți; ~merie (v. -merie), s. f., însușirea de a fi pentamer; ~metru (v. -metru₁), s. m., vers format din cinci picioare; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are cinci petale; ~pter (v. -pter), adj., (despre fructe) cu cinci aripioare; ~sperm (v. -sperm), adj., cu cinci semințe; ~stih (v. -stih), adj., (despre organe vegetale) dispus pe cinci șiruri longitudinale; ~stil (v. -stil), adj., s. n., 1. s. n., Templu antic cu cinci coloane. 2. adj., (Despre o floare) Care are cinci stile; ~tonie (v. -tonie), s. f., sistem muzical provenit din oligocordie, care cuprinde doar cinci sunete în cadrul octavei și care se organizează în jurul unei terțe mari sau mici; ~valent (v. -valent), adj., care are valența cinci.