PENTAÉDRU, pentaedre, s. n. (Mat.) Poliedru cu cinci fețe. [Pr.: -ta-e-] – Din fr. pentaèdre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTAÉDRU ~e n. Poliedru cu cinci fețe. [Sil. -ta-e-dru] /<fr. pentaedre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTAÉDRU s.n. Poliedru cu cinci fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. pentaèdre, cf. gr. pente – cinci, hedra – față].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENTAÉDRU s. n. poliedru cu cinci fețe. (< fr. pentaèdre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pentaédru s. n. (sil. -ta-e-dru), art. pentaédrul; pl. pentaédre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink