pensulă sf [At: LB / V: (înv) pemsel sn, ~nțel sn, ~nzăl sn, ~nzlu sn, pin~ / Pl: ~le / E: ger Pinsel] 1 Instrument de diferite forme și mărimi alcătuit dintr-un smoc de fire de păr (de porc, de cal etc.) sau de material plastic prinse într-o coadă de lemn sau de metal, folosit în pictură și în vopsitorie pentru întinderea culorilor, a vopselelor etc. sau pentru a șterge de praf o suprafață mică, a aduna sau a aplica o substanță etc. Si: (reg) meciuc, meseleuaș, meseleu mic, meseluț mic, pămătuf, penel, pențăluș¹, perioară¹ (2), periucă. 2 (Liv; îe) A mânui ~la A picta. 3 (Fig; rar) Pensulație (2).

PENSULĂ, pensule, s. f. Instrument alcătuit dintr-un smoc de fire de păr prins într-o coadă (scurtă) de lemn sau de metal, servind la întinderea vopselelor, a lacurilor etc. pe o suprafață sau la îndepărtarea prafului de pe o suprafață. V. penel. Dacă greșeai, lucrătoarele și lucrătorii te spoiau cu pensula pe nas și te certau. PAS, Z. I 270. Flacăra mistuiește lucrările pensulei, tîlharii jăfuiesc comorile, dar cînticul scapă în veci cu viață și se strecoară printre oameni. ODOBESCU, S. I 184.

PENSULĂ s.f. Unealtă formată dintr-un smoc de fire de păr legate de un mîner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. 2. (Fig.; liv.) Pensulație (1) [în DN]. [< germ. Pinsel].

PENSULĂ s. f. unealtă dintr-un smoc de fire de păr legate de un mâner, cu care se pictează, se întinde un clei etc. (< germ. Pinsel)

PENSULĂ ~e f. Instrument de vopsit sau de colorat, constând dintr-un smoc de păr sau din fire sintetice, prins într-o coadă (de lemn, de metal etc.). /<germ. Pinsel

pensulă f. penel. [Nemț. PINSEL].

*pénsulă f., pl. e (germ. pinsel, d. lat. penicillus și -illum, de unde și fr. pinceau, a. î.). Condeĭ, penel, periuță de văpsit orĭ de pictat. V. bidinea.

pemsel sn vz pensulă

pensula vt [At: C. PETRESCU, C. V. 259 / Pzi: ~lez / E: pensulă] 1 A întinde cu pensula (1), pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc. 2-3 (A vopsi sau) a colora cu pensula. 4 (Med; spc) A badijona cu o pensulă (1). 5 (Rar) A aduna cu pensula.

pențel sn vz pensulă

penzăl sn vz pensulă

penzlu sn vz pensulă

pinsulă sf vz pensulă

PENSULA, pensulez, vb. I. Tranz. (Rar, folosit și absolut) A întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac, clei etc. Rotunjește oval unghiile, taie pielițele, lustruiește, pensulează cu lac. C. PETRESCU, C. V. 259. ♦ A badijona cu un dezinfectant.

PENSULA vb. I. tr. 1. A întinde cu pensula pe o suprafață, un strat de vopsea, lac etc.; a vopsi, a colora cu pensula. 2. (Med.) A badijona cu un dezinfectant. [< pensulă].

PENSULA vb. tr. 1. a întinde cu pensula pe o suprafață un strat de vopsea, lac etc.; a colora cu pensula. 2. (med.) a badijona. (< pensulă)

A PENSULA ~ez tranz. 1) (suprafețe) A vopsi cu pensula. 2) (părți afectate ale organismelor) A badijona cu un dezinfectant, folosind o pensulă specială. /Din pensulă

*pensuléz v. tr. (d. pensulă; germ. pinseln). Ung o rană, maĭ ales amigdalele gîtuluĭ, cu un pomătuf de vată muĭat în tinctură de ĭod ș. a. V. încondeĭez.

pensulă s. f., g.-d. art. pensulei; pl. pensule

pensulă s. f., g.-d. art. pensulei; pl. pensule

pensulă s. f., g.-d. art. pensulei; pl. pensule

pensula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pensulez, 3 pensulează; conj. prez. 1 sg. să pensulez, 3 să pensuleze

pensula (a ~) vb., ind. prez. 3 pensulează

pensula vb., ind. prez. 1 sg. pensulez, 3 sg. și pl. pensulează

PENSULĂ s. (reg.) meciuc, mescleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)

PENSULĂ s. (reg.) meciuc, meseleuaș, pămătuf, pențăluș, perie, perioară, periucă. (O ~ de vopsit.)

pensulă (pensule), s. f. – Pămătuf, penel. Germ. Pinsel.