9 definiții pentru pena, penat   conjugări / declinări

PENÁT, -Ă, penați, -te, adj. (Despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului, ca firele unei pene1. – Din lat. pennatus, fr. penné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁT ~tă (~ți, ~te) (despre frunze) Care are nervurile secundare sau foliolele dispuse simetric ca firele de puf ale unei pene. /<lat. pennatus, fr. penné
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁT, -Ă adj. În formă de pană. ♦ (Despre frunze) Cu nervuri pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunzele compuse) care are foliolele dispuse în perechi de o parte și de alta a unui ax comun. [lat. pennatus, cf. fr. penné].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁT, -Ă adj. în formă de pană. ◊ (despre frunze) cu nervurile pornind perechi dintr-o nervură centrală; (despre frunze compuse) cu foliolele dispuse de o parte și de alta a unui ax comun. (< lat. pennatus, fr. penné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

penát adj. m., pl. penáți; f. sg. penátă, pl. penáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁ, penez, vb. I. Tranz. (Jur.; rar) A penaliza (1). – Din penă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁ vb. I. tr. (Jur.) A penaliza. [< fr. peiner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PENÁ vb. tr. (jur.) a penaliza. (< fr. peiner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pená vb., ind. prez. 1 sg. penéz, 3 sg. și pl. peneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink