PEMBE adj. invar. (Turcism învechit) Roșu-deschis roz. V. trandafiriu. Marea de spice galbene era mîncată, pe alocuri, de mici cîmpuri intrate în stăpînirea florilor de cicoare albastră, în a garofițelor pembe și în a mușețelului galben și alb. MACEDONSKI, O. III 14. Frumoase farfurii: cu chenar dublu, unul conabiu lat pe muche și altul pembe îngust pe buză. CARAGIALE, M. 27. ◊ (Substantivat) Cerul într-acolo lua foc; dintre nori, izbucneau vîltori galbene și roșii. Cei a căror înfățișare se schimbă de la o clipă la alta se tigheleau cu pembe. MACEDONSKI, O. III 48.