pelvitomie sf [At: DN² / Pl: ~ii / E: fr pelvitomie] Operație chirurgicală efectuată pe oasele și articulațiile bazinului, în scopul lărgirii lui temporare, pentru a înlesni actul nașterii.

PELVITOMIE s.f. (Med.) Operație chirurgicală prin care se lărgește temporar bazinul. [Gen. -iei. / < fr. pelvitomie, cf. lat. pelvis – bazin, gr. tome – tăiere].

PELVITOMIE s. f. operație prin care se lărgește temporar bazinul (6). (< fr. pelvitomie)

pelvitomie s. f., art. pelvitomia, g.-d. art. pelvitomiei; pl. pelvitomii, art. pelvitomiile (desp. -mi-i-)

pelvitomie s. f., art. pelvitomia, g.-d. art. pelvitomiei; pl. pelvitomii, art. pelvitomiile

pelvitomie s. f., art. pelvitomia, g.-d. art. pelvitomiei; pl. pelvitomii, art. pelvitomiile

PELVI- „bazin, pelvis, pelvian”. ◊ L. pelvis „lighean, căldare” > fr. pelvi-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. pelvi-. □ ~form (v. -form), adj., în formă de bazin; ~grafie (v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a organelor pelviene prin utilizarea unei substanțe de contrast; ~logie (v. -logie₁), s. f., studiu obstetrical al bazinului normal sau patologic; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., metodă obstetricală de măsurare a diametrelor bazinului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument medical utilizat în pelvimetrie; ~tomie (v. -tomie), s. f., operație chirurgicală practicată pe oasele și articulațiile bazinului.