peltat, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ați, ~e / E: lat peltatus] (D. frunze) Care are limbul fixat de pețiol către mijlocul feței sale inferioare.

PELTAT, -Ă, peltați, -te, adj. (Despre frunze) Cu nervurile care pornesc din mijlocul limbului.

PELTAT, -Ă adj. (Despre frunze) Cu pețiolul inserat în mijlocul limbului. [< lat. sav. peltatus, după fr. pelté].

PELTAT, -Ă adj. (despre frunze) cu pețiolul inserat în mijlocul limbului. (< lat. peltatus, fr. pelté, it. peltato)

peltat adj. m., pl. peltați; f. peltată, pl. peltate

peltat adj. m., pl. peltați; f. peltată, pl. peltate

peltat adj. m., pl. peltați; f. sg. peltată, pl. peltate

Cecropia peltata L. Specie cu frunze mari, lung-pețiolate, uneori simple în formă de scut sau cu 7-9 lobi, partea inferioară albă, tomentoasă, cea superioară aspru-pubescentă. Trunchi simplu, 8-10 m înălțime.

Echites peltata Vell. Flori, 6-8, dispuse într-o inflorescență în axa frunzei, pe un peduncul pîslos, caliciu cu lacinii, lat-lanceolate, eu solzi care poartă cca 10 dinți, corolă verde-gălbui, cerată, groasă.

Lallemantia peltata (L.) Fisch. et Mey. (syn. Dracocephalum peltatum L.). Specie care înflorește vara. Flori (bractee rotunde) albe în buchet, cîte 6-10. Frunzele tulpinale aproape nepețiolate, cele bazale ovate, crestate, pețiolate. Plantă glabră, cca 25-35 cm înălțime.

Nymphoides peltata (Gmel.) O., Ktze. (syn. Limnanthemum peltatum Guveli.). Specie ca înflorește vara-toamna. Flori galbene, lucioase, în umbelă sesilă, din axa frunzei. Frunze plutitoare, rotund-cordiforme (pînă la 15 cm diametru), opuse sau, alterne. Ape stătătoare sau lin curgătoare.

Rhipidopteris peltata (Sw.) Schott. Specie cu frunzele sterile pieloase, în formă de evantai, de cîteva ori bifurcate, cu foliolele înguste, liniare, cele fertile mai mici, rotund-reniforme, nedivizate sau împărțite în 2, marginea puțin emarginată, sporangii pe toată frunza, exceptînd marginea. Plantă cu rizom subțire, lung, tîrîtor, solzos; pețiolii lungi de cca 7 cm, solzoși.