peloid sn [At: DN³ / P: ~lo-id / Pl: ~e / E: ger Peloide] (Lpl) Substanțe rezultate din procese geologice, care se găsesc în stare fină în nămoluri și se folosesc pentru comprese și băi.

PELOID s. n. substanță din procese geologice, care se găsește în stare fină în nămoluri, folosită pentru comprese și băi. (< fr. péloïde, germ. Peloid)

PELOIDE s.n.pl. Substanțe rezultînd din procese geologice, care se găsesc în stare fină în nămoluri, întrebuințîndu-se pentru comprese și băi. [Sg. peloid. / pron. -lo-i-. / < germ. Peloide, cf. gr. pelos – noroi, eidos – formă].

peloid s. n., pl. peloide^[1]

PELO- „mîl, argilă”. ◊ gr. pelos „noroi, nămol” > fr. pélo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. pelo-. □ ~biont (v. -biont), adj., s. n., (organism) care trăiește pe un sol sau pe un substrat mîlos; ~fag (v. -fag), adj., (despre microorganisme) care se hrănește cu mîl; ~fil (v. -fil₁) (despre plante) care crește în mîl; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc pe terenuri argiloase; ~gen (v. -gen₁), adj., care se formează în mîl; ~ide (v. -id), s. n. pl., nămoluri terapeutice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., mulaj intern de cochilii, aparținînd aceleiași specii, care a suferit, de-a lungul timpului, deformații plastice; ~psamogen (v. psamo-, v. -gen₁), adj., care crește pe nisipuri argiloase; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament cu nămoluri naturale; sin. fangoterapie, peloidoterapie^[1]; ~trof (v. -trof), adj., (despre ape sărace în substanțe organice) care s-a îmbogățit în argilă, putînd împiedica dezvoltarea organismelor.