-PEL elem. pelo-.

PELO-, -PEL elem. „mâl, noroi”, „nămol”, „argilă”. (< fr. pélo-, -pèle, cf. gr. pelos)

-PEL „mîl, nămol”. ◊ gr. pelos „noroi, nămol” > fr. -pèle și -pel, germ. -pel > rom. -pel.

PELO- „mîl, argilă”. ◊ gr. pelos „noroi, nămol” > fr. pélo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. pelo-. □ ~biont (v. -biont), adj., s. n., (organism) care trăiește pe un sol sau pe un substrat mîlos; ~fag (v. -fag), adj., (despre microorganisme) care se hrănește cu mîl; ~fil (v. -fil₁) (despre plante) care crește în mîl; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc pe terenuri argiloase; ~gen (v. -gen₁), adj., care se formează în mîl; ~ide (v. -id), s. n. pl., nămoluri terapeutice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., mulaj intern de cochilii, aparținînd aceleiași specii, care a suferit, de-a lungul timpului, deformații plastice; ~psamogen (v. psamo-, v. -gen₁), adj., care crește pe nisipuri argiloase; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament cu nămoluri naturale; sin. fangoterapie, peloidoterapie^[1]; ~trof (v. -trof), adj., (despre ape sărace în substanțe organice) care s-a îmbogățit în argilă, putînd împiedica dezvoltarea organismelor.

PEL s. n. Fir de mătase obținut prin depănare de pe gogoșile de mătase de calitate inferioară și folosit în pasmanterie, ca fir de bază în jurul căruia se răsucesc fire de metal.