PECHING s. n. 1. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, realizată din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul de culoare albă, bună producătoare de carne. [Scris și: peking. – Var.: pechin s. n.] – Din n. pr. Peking.

pechin s vz peching

peching si [At: LTR² / V: ~in / S și: peking / E: Peking] 1 Țesătură din mătase naturală, cu dungi, din fire de grosime diferită sau divers colorate. 2-3 (Rasă de) rață cu penaj alb, bună producătoare de carne.

PECHING s. n. 1. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, realizată din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul de culoare albă, bună producătoare de carne. [Var.: pechin s. n.] – Din n. pr. Peking.

PECHING s.n. 1. Țesătură de mătase naturală cu dungi, făcută din fire de grosimi diferite sau divers colorate. 2. Rasă de rațe cu penajul alb. [Cf. Peking – capitala Republicii Populare Chineze].

PECHING s. n. 1. țesătură de mătase naturală, cu dungi mate și lucioase, din fire de grosimi diferite sau divers colorate. ◊ țesătură de mătase naturală pictată. 2. rasă de rațe cu penajul alb. (< fr. pekin/g/)

PECHING n. Țesătură din mătase naturală, cu dungi, confecționată din fire de grosimi și culori diferite. /Din Peking n. pr.

Peking n. cap. Chinei: 1.600.000 loc. Porțelanuri, mătăsuri, Observatoriu, biblioteci, monumente. Peking fu ocupat în 1880 de armata anglo-franceză, iar în 1900, de trupele internaționale.

Pekin v. Beijing

Beijing (capitala Chinei) (chin.) [pron. beĭğin] (desp. Bei-)/(înv.) Pekin s. propriu n.

!peching (țesătură) (rar) s. n.

!Peching (rasă de rațe) s. propriu n.

Beijing (bei-) (înv.) Pekin s. propriu n.

Peching/Peking (rasă de rațe) s. propriu n.

peching / peking (țesătură) s. n.

peking v. peching

Peking v. Peching

Peching (rasă) s. pr. n.

peching (țesătură) s. n.

BEIJING [peițîn], cap. Chinei, oraș de subordonare republicană, situat în NE țării în marea Cîmpie Chineză; 16,8 mii km²; 9,93 mil. loc. (1988, cu suburbiile). Important nod de comunicații. Aeroport internațional. Metrou. Pr. centru politic al țării. Mari uzine siderurgice; constr. de mașini-unelte, utilaj ind., automobile, mașini agricole, aparate de radio și televiziune; fabrici de textile (prelucr. bumbacului); ind. chimico-farmaceutică și de prelucr. a petrolului; întreprinderi ale ind. alum. și mat. de constr. Mari tipografii. În apropiere, expl. de cărbune; termocentrale și hidrocentrale. Important centru cultural. Academie de Științe. Universitatea Beijing (1898) și Universitatea Qinghua (1911). Institute de învățămînt superior și de cercetare științifică, biblioteci (Biblioteca Națională, cu numeroase manuscrise vechi), teatre. Monumente istorice și arhitectonice; Templul lui Buddha adormit, din sec. 14 (lîngă B.). Palatul imperial (sec. 15, cu transformări ulterioare; azi muzeu), templele Cerului, Lunii, Pămîntului și Soarelui (sec. 16). Poarta Păcii Cerești, Palatul de vară, Pagoda Albă (sec. 17). Numeroase construcții noi: Palatul culturii naționalităților, clădirea Radiofuziunii, Muzeul Revoluției și Muzeul Istoriei Chineze. Palatul Adunării Populare Naționale. La NV de B. se află mormintele împăraților din dinastia Ming și Marele Zid Chinezesc ( început în sec. 3 î. Hr., reconstruit în sec. 14-17). Unul dintre cele mai vechi orașe ale Chinei, atestat documentar prin milen. î. Hr., amintit în cronici (milen. 1 î. Hr.) sub numele de Zi. Ulterior a căpătat, succesiv, denumirea de Yanijing, Yuzhou Chundu, Dadu. În sec. 12-13 a fost capitala statului Jing (din N Chinei), iar începînd din sec. 13 a fost (cu mici întreruperi) capitala întregului stat chinez. Actuala denumire a primit-o în 1421, cînd a devenit capitala Imp. Ming (între 1368 și 1416, capitala fusese mutată de primii Ming la Nanjing). Din 1644 pînă în 1911 a fost capitala Imp. Chinez condus de dinastia manciuriană Qing. Aici a avut loc demonstrația de protest de la 4 mai 1919 împotriva hotărîrilor Tratatului de Pace de la Versailles privind China; în 1920 a apărut la B. unul dintre primele grupuri comuniste din China. După instaurarea în țară a dictaturii Gomindanului (1937) capitala țării a devenit orașul Nanjing. Ocupat de trupele japoneze (1937-1945). Eliberat de Armata Populară de sub ocupație (31 ian. 1949), B. a redevenit capitala Chinei. La B. a fost proclamată, la 1 oct. 1949, Republica Populară Chineză.

PÉKING (PÉKIN) (< fr.; de la n. pr. Peking) subst. 1. Țesătură din mătase naturală în dungi, lucrată cu efecte de culori sau cu materiale de contrast (ex. lână și mătase). ♦ Țesătură din mătase naturală, pictată. 2. Rasă de rațe de culoare albă, crescută pentru producția de carne (la vârsta de 2-2,5 luni atinge greutatea de 2-2,5 kg).

PEKING v. Beijing.