PEHLIVAN, pehlivani, s. m. 1. (Turcism ieșit din uz) Acrobat, scamator, jongler, saltimbanc. Pehlivanii arapi... ce-i adusese din țara turcească făcură și ei feluri de năzdrăvănii și de jocuri minunate și nevăzute locurilor noastre. ODOBESCU, S. I 136. Înăuntru și afară de poartă, o adunătură de popor din clasele de jos căsca gura la învîrtelile și strîmbăturile pehlivanilor și ale măscăricilor domnești. FILIMON, C. 58. 2. Șarlatan, escroc, pișicher, chiulangiu, mincinos. Mare pehlivan! gîndi administratorul. Cum îl întorc și-l sucesc, tot nu pot scoate nimic de la el! STĂNOIU, C. I. 35. Pehlivan făr’ de rușine! Tu ți-ai bătut joc de mine; Iar de-acum te ține bine C-a să fie rău de tine! ALECSANDRI, T. 792. 3. Om glumeț, mucalit, poznaș. Mireasa dă de spălat pe mînă mai întîi nunului ș-apoi socrului; și în vreme ce mireasa le toarnă, cîte un pehlivan de băiat se alătură pe la spate și zmac! pe mîinile nunului cu niște tărîțe, huște sau chiar cenușă. SEVASTOS, N. 257.