pedotehnie s. f., art. pedotehnia, g.-d. art. pedotehniei

PEDO-₁ „tînăr, copil; creștere, educație”. ◊ gr. pais, paidos „copil” > fr. pédo-, it. id., engl. id., germ. pädo- > rom. pedo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., atracție sexuală pentru copii, care se manifestă mai ales la bătrîni; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Amfimixie prin copularea gameților haploizi și formarea zigotului. 2. Fuzionare a celulei adulte cu una tînără, la zaharomicete; ~geneză (v. -geneză), s. f., 1. Precocitate a înfloririi unor plante lemnoase în stadiul juvenil. 2. Înmulțire sexuată în stare larvară; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Știință despre copil. 2. Curent în pedagogie care a absolutizat factorul biopsihic în educația copilului. 3. Studiu al caracterelor somatice determinate de factorii biologici, ereditari etc.; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., fenomen al stabilizării unor structuri primitive sau larvare în stadiul de animal adult; ~nosologie (v. noso-, v. -logie₁), s. f., studiu al bolilor caracteristice copilăriei; ~psihiatrie (v. psih/o-, v. -iatrie), s. f., disciplină care studiază bolile psihice ale copilului; ~tehnie (v. -tehnie), s. f., ansamblu de tehnici de educare și de reeducare a copiilor; sin. tehnologia creșterii copilului.