14 definiții pentru pedala, pedală   conjugări / declinări

PEDALÁ, pedalez, vb. I. Intranz. 1. A acționa pedalele unei biciclete, ale unei bărci sau ale oricărui mecanism prevăzut cu pedale, pentru a pune în mișcare mobilul sau mecanismul; p. ext. a merge cu bicicleta. 2. Spec. A acționa cu piciorul pedala unui pian, pentru a mări, a reduce sau a prelungi intensitatea unui sunet. 3. Fig. A insista asupra unui lucru, a sublinia ceva. – Din fr. pédaler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PEDALÁ ~éz intranz. 1) A acționa pedalele unui mecanism (pentru a-l pune sau a-l menține în funcțiune). 2) fig. A manifesta insistență; a stărui. /<fr. pédaler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDALÁ vb. I. intr. 1. A apăsa pedala unei biciclete cu piciorul (pentru a o pune în mișcare), a acționa pedalele. 2. (Muz.) A acționa cu piciorul pedala unui pian. ♦ (Fig.) A insista asupra unui lucru. [< fr. pédaler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDALÁ vb. intr. 1. a acționa pedalele unei biciclete, bărci etc. 2. a acționa cu piciorul pedala unui pian. 3. (fig.) a insista, a reveni mereu asupra unui lucru, a sublinia. (< fr. pédaler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pedalá vb., ind. prez. 1 sg. pedaléz, 3 sg. și pl. pedaleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÁLĂ, pedale, s. f. 1. (Adesea cu determinări care indică domeniul de aplicare) Pârghie acționată cu piciorul și folosită pentru antrenarea unui mecanism sau efectuarea unei comenzi. ◊ Expr. A pune pedala = a insista asupra unu lucru. 2. Presă tipografică mică, acționată cu piciorul. 3. Sunet prelungit de bas, care este însoțit de treptele superioare de acorduri variate. – Din fr. pédale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÁLĂ ~e f. Dispozitiv acționat cu piciorul pentru punerea în funcțiune a unui mecanism. /<fr. pédale
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÁLĂ s.f. 1. Pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. 2. (Poligr.) Presă mică de imprimare acționată cu piciorul. 3. (Muz.) Notă joasă și gravă care durează mai multe măsuri. [< fr. pédale, cf. lat. pes, pedis – picior].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÁLĂ s. f. 1. pârghie de manevră sau de comandă acționată cu piciorul. ◊ dispozitiv de imprimare la tiparul înalt acționat cu piciorul. 2. mecanism la unele instrumente muzicale (pian, orgă, armoniu) care, acționat cu ajutorul picioarelor, servește la modificarea timbrului, duratei și înălțimii sunetelor. ◊ sunet prelung și grav, care durează mai multe măsuri. (< fr. pédale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PEDÁLĂ s. 1. (rar) talpă. (~ la mașina de cusut.) 2. tălpig, (reg.) scândureană. (~ la războiul de țesut.) 3. (reg.) călcător, tălpig. (~ la scăunoaia dulgherului.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pedálă s. f., g.-d. art. pedálei; pl. pedále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

pedală 1. Dispozitiv existent la anumite instrumente, constând dintr-o pârghie de antrenare a unui mecanism și care se acționează cu ajutorul picioarelor. ♦ La orgă*, p. servește la a deschide și închide obturatoarele diferitelor tuburi de rezonanță. La orgile mai noi redă sunetele scării cromatice*, p. având aceeași dispunere ca și clapele manualelor [v. pedalier (1)]. Descoperirea p. este atribuită lui Louis van Valbeck (m. 1318). P. nu este folosită numai în executarea sunetelor grave, ci și a cantus firmus*-ului, chiar dacă este sopran (3), alto (5) sau tenor (2-3). ♦ La pian* (clavicord*, clavecin*), p. servește la modificarea duratei (1) sau a timbrului* sunetelor (p. stângă a pianului sau surdina* fie că apropie ciocănele de corzi – la pianină, fie că deplasează spre dreapta tot sistemul de ciocănele făcându-le să lovească numai două coarde din trei, respectiv o coardă din două, fie că intercalează o bandă din fetru între ciocănele și corzi – p. celestă; p. din dreapta sau p. de legato* mărește durata de rezonanță* a corzilor ridicând sistemul de amortizare; la pianele Steinway există și o a treia p. numită tonală, care prelungește doar anumite sunete, excluzând altele). Introducerea p. de legato (punerea) se notează cu L iar scoaterea cu o' sau L inversat. ♦ La harfă*, p. modifică mecanismul de bază permițând formarea alterațiilor* (inventată de Hochbruckner către 1720, perfecționată de Érard). ♦ La timpan*, pedala servește la acordaj (2), prin mărirea tensiunii membranei, dar are și rolul modificării înălțimii (2) sunetului pe parcursul execuției. ♦ La armoniu*, p. acționează burdufurile producătoare ale suflului de aer. ♦ La toba* mare, mai ales în bateria (1) de jazz, p. acționează bagheta (2) de lovire a membranei. 2. (fr. pédale inférieure; germ. Orgelpunkt, it. pedale d’armonia, engl. pedal point), sunet ținut îndelung, în timpul căruia se pot perinda acorduri* față de care acest sunet este sau nu străin. Inferioară, intermediară sau superioară, după poziția sa la bas (III, 1), voci (2) medii sau înalte, p. are o puternică influență tonală, reducând în final cele mai îndepărtate acorduri la cel din care ea face parte. (P. dublă, suprapunerea unei p. de tonică* peste una de dominantă*). În acest sens funcțional* și mai ales atunci când se prezintă sub formă ornamentată* și nu ca simplu sunet ținut, p. este considerată sin. cu termenul punct de orgă (fr. point d’orgue), care în terminologia muzicală fr. mai înseamnă uneori și cadență (2) solistică improvizată (Rousseau, 1768), alteori coroană*. V. bourdon (1); fugă; ison; ostinato; punctus (2). 3. Notă p. prima notă dintr-o serie armonică; ex. la trb. tenor, p. sunt si bemol, la, la bemol și sol grave. 4. [în cor (1)] dublarea la octava inferioară a fundamentalei* unui acord, mai ales a fundamentalei ultimului acord al cadenței (1) (v. bas. (I, 1)).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

pedala, pedalez v. i. a fugi, a o șterge, a se face nevăzut
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

a da pedală expr. a pleca pe furiș.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink