PEȘCHEGÍU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PEȘCHEGÍU ~i m. 1) ist. Slujbaș turc care avea în sarcina sa păstrarea peșcheșului. 2) depr. rar Persoană care manifestă un deosebit interes față de peșcheșuri. /<turc. peșkeșți
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

peșchegíu s. m., art. peșchegíul; pl. peșchegíi, art. peșchegíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink