PAZVÁNT, pazvanți, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvant[oglu].
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PAZVÁNT s. v. pazvangiu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pazvánt², pazvánte, s.n. (înv. și reg.) 1. brățară groasă. 2. piedică (pentru cai).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pazvánt s. m., pl. pazvánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink