PAZVANGÍU, pazvangii, s. m. (Înv.) Ostaș din trupele rebele ale lui Pazvantoglu (Pazvan-Oglu), care făceau dese incursiuni de pradă în Țara Românească, la sfârșitul sec. XVIII și începutul sec. XIX; p. ext. hoț, tâlhar, pungaș; pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu. – Pazvant + suf. -giu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PAZVANGÍU s. (IST.) (înv.) pazvant, pazvantlâu, pazvantoglu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pazvangíu s. m., art. pazvangíul; pl. pazvangíi, art. pazvangíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink