pazván, pazváni, s.m. (înv. și reg.) paznic.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pazván (-ni), s. m. – Gardă, strajă. – Var. pazavan. Tc. pazvand (der. din per. bazou bend „brățară”, propusă de Bogrea, Dacor., III, 734, pare greșită). – Der. Pazvante (var. Pazvanoglu), s. m. (pașa din Vidin răsculat contra sultanului turc în 1797; simbol de învechit și perimat), din tc. Pazvant-Oglu „fiu de ostaș de gardă”; pazvangiu, s. m. (soldat din trupele lui Pazvant-Oglu; tîlhar, hoț).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink