pavecerniță sf [At: PRAV. GOV. 135^r/10 / Pl: ~țe / E: slv павєчєрница] 1 Slujbă religioasă scurtă care se face seara la mănăstiri, după vecernie Si: (înv) pavecernie. 2 Carte bisericească cuprinzând rugăciunile și tipicul slujbei de pavecerniță (1).

PAVECERNIȚĂ, pavecernițe, s. f. Slujbă scurtă care se face (mai ales la mănăstiri) după vecernie. ♦ Cartea care cuprinde rugăciunile și rînduiala acestei slujbe.

PAVECERNIȚĂ ~e f. înv. 1) Slujbă religioasă scurtă care se oficia la mănăstiri după vecernie. 2) Carte de rugăciuni pentru această slujbă. /<sl. pavețerinica

pavecerniță f. slujbă după cina cea mică. [Rus. PAVECERNIȚA (v. vecernie)].

pavecérniță f., pl. e (vsl. pa-večérĭnica, d. vecerinĭa, vecernie; rus. pa-večérnica și po-večérnie). Oficiŭ bisericesc după vecernie (cea mică tot anu, cea mare numaĭ în marile posturĭ). Carte care cuprinde acest oficiŭ: cetirea pavecernițeĭ și culcarea (VR. 1928, 3, 354).

pavecerniță s. f., g.-d. art. pavecerniței; pl. pavecernițe

pavecerniță s. f., g.-d. art. pavecerniței; pl. pavecernițe

pavecerniță s. f., g.-d. art. pavecerniței; pl. pavecernițe

pavecerniță (pavecernițe), s. f. – Slujbă ținută după vecernicie. Sl. pavečerĭnica (Miklosich, Lexicon, 550), cf. vecernie.

pavecerniță (Biz.), slujbă care se săvârșește în mănăstiri, după „cină” sau după vecernie*, fapt pentru care se numește p. și este de două feluri: p. mică ce se oficiază în sâmbetele și duminicile din „păresimi” (Postul Mare) și în toate zilele din restul anului, cu excepția Săptămânii Luminate; p. mare ce se oficiază de luni până vineri în timpul Patruzecimii (Tεσσαραϰοστή) și în ajunul Nașterii și al Bobotezei. Sin.: noptândă. Echiv. gr. ἀπόδειπνον [apodeipnon].

PAVECERNIȚĂ s. (BIS.) (înv.) pavecernie.

PAVECERNIȚĂ s. (BIS.) (înv.) pavecernie.