PATENTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liber-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiei libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

patentă sf [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 183/17 / V: patent sn (Pl: ~uri) / Pl: ~te / E: ger Patent, fr patente] 1-3 (Înv) (Act) (lege sau) dispoziție care emana de la o autoritate supremă și care conferea o funcție, un grad, stabilea un drept sau un privilegiu. 4 (Pex) Certificat. 5 (Îs) ~ consulară Scrisoare de acreditare a unui consul. 6 (Mar; îs) ~ de sănătate Act care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară bună a echipajului și a portului respectiv. 7 Drept exclusiv care se acordă unui inventator de a-și exploata o invenție proprie. 8 (Pex) Document care atestă acest drept Si: brevet. 9 (Înv) Drept de a profesa. 10 (Înv) Impozit anual plătit de negustori, meseriași, liber-profesioniști etc. pentru acest drept. 11 (Pex) Dovadă prin care se confirmă plata acestui impozit. 12 (Fig; rar) Sistem original. corectat(ă)

PATENTĂ, patente, s. f. 1. Drept exclusiv pe care îl are un inventator de a pune în fabricație și în vânzare produsul invenției sale; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet de invenție. ♦ Fig. (Ir.) Sistem, procedeu (propriu cuiva). ♦ Certificat, dovadă. ◊ Patentă de sănătate = act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea dintr-un port, prin care se adeverește starea sanitară bună a echipajului. Patentă consulară = scrisoare de acreditare a unui consul. ♦ Drept de a profesa, de a exercita (pe cont propriu) o activitate sau o acțiune comercială. 2. (Înv.) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; act prin care se confirma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii libere. [Var.: patent s. n.] – Din fr. patente, germ. Patent.

PATENTĂ, patente, s. f. 1. Dreptul exclusiv care se acordă unui inventator de a fabrica și de a comercializa o invenție a sa; act, diplomă prin care se acordă acest drept; brevet. ♦ Fig. (Ironic) Sistem, procedeu (propriu, special al cuiva). Candida pe lista guvernului. Toți se zbăteau pe drumuri, cheltuiau bani... Naie Bălușanu nu se mișca de la club Are el patenta lui. PETRESCU, Î. II 136. ♦ Certificat, dovadă. (Fig.) Junghiurile în picioare și podagra îmi chezășuiesc pentru restul vieții cea mai nerevocabilă patentă de incapacitate în deprinderile sprintene și obositoare ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 13. ◊ Potentă de sănătate - act eliberat conducerii unui vas maritim, la plecarea sa dintr-un port, prin care se adeverește bunăstarea sanitară a echipajului. Apăru în capul schelei cu patenta de sănătate în mînă. BART, E. 80. 2. (Învechit) Impozit anual plătit de negustori și de liberii-profesioniști; actul prin care se confixma plata acestui impozit și dreptul de exercitare a comerțului sau a profesiunii. Meseriașii plătesc, pe lîngă contribuțiunea personală... și impozitul de patente. I. IONESCU, M. 222. – Variantă: patent s. n.

PATENTĂ s.f. 1. Drept exclusiv acordat unui inventator sau unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ (Înv.) Brevet, autorizație de a exercita un anumit comerț. ♦ Patentă de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ♦ (Fig.; ironic) Sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. Impozit care se plătea în trecut pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. [< fr., it. patente].

PATENTĂ s. f. 1. drept exclusiv acordat unui inventator, unei autorități de a folosi și de a comercializa o invenție, o inovație etc.; act, diplomă care conferă acest drept; brevet. ♦ ~ de sănătate = document care se dă unui vas la plecarea dintr-un port și prin care se confirmă starea sanitară a portului. ◊ (fig.) sistem, procedeu (propriu cuiva). 2. (în trecut) impozit care se plătea pentru un anumit comerț sau o anumită industrie. ◊ licență (pentru exercitarea unui anumit comerț). (< fr. patente, germ. Patent)

PATENTĂ ~e f. 1) Document care adeverește dreptul unui inventator asupra invenției sale; brevet. 2) Certificat pentru dreptul de a face comerț sau de a exercita o profesie liberă. 3) Impozit anual plătit de negustori sau de liber-profesioniști pentru acest drept. [Var. patent] /<fr. patente, germ. Patent

patentă f. 1. diplomă acordată de suverani, corporațiuni, universități, etc.; 2. contribuțiunea anuală ce plătesc comercianții și industriașii: medicii, advocații, notarii plătesc patentă.

*paténtă f., pl. e (fr. patente, d. patent, patent). Diplomă acordată de un suveran, de o corporațiune (Rar). Bir anual al negustorilor și al profesioniștilor liberĭ (medicĭ, avocațĭ ș. a.). Adeverință care certifică plata acestuĭ bir: a arăta patenta.

patent¹ sn vz patentă

patent², ~ă a [At: ODOBESCU, S. I, 431 / Pl: ~nți, ~e / E: fr patent] (D. însușiri, acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) 1 Evident. 2 Autentic. 3 Notoriu.

patent³, ~ă [At: C. PETRESCU, C. V. 44 / Pl: ~nți, ~e / E: ger Patent] 1 a (D. sisteme și obiecte tehnice) Constituit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare sau pentru a putea fi folosit ușor Si: practic. 2-3 sn, a (Șîs Clește ~) (Clește) cu suprafață mare de prindere, cu care se pot executa diferite operații de apucare, de tăiere etc. 4 sf (Reg) Capsă de încheiat hainele. 5 sn (Reg) Târnăcop special, folosit în mine Si: (reg) chilaviță. 6 Punct, ochi de tricotaj care permite o elasticitate mai mare.

patent⁴, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~nți, ~e / E: lat patens] (Blg; d. părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat.

patenta vt [At: MAIORESCU, CR. I, 331 / Pzi: ~tez / E: fr patenter, ger Patentieren] 1-11 (Înv) A acorda cuiva o patentă (1-11). 12 (Asr; c. i. o invenție) A breveta. 13 (Înv) A supune la patentă (10). 14 (Teh; c. i. sârme sau benzi de oțel) A trata termic pentru a mări rezistența la prelucrarea la rece.

PATENT¹ s. n. v. patentă.

PATENT², -Ă, patenți, -te, adj. Care nu se poate tăgădui, evident. Minciună patentă. ▭ Rezultatul fu ceva mai bun decît patentul meu nesucces din ziua precedentă. GALACTION, O. I 233.

PATENT³, -Ă, patenți, -te, adj. (Despre încuietori, lacăte etc.) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare etc. Deschise. lacătul său patent. C. PETRESCU, C. V. 44. Clește patent (și substantivat, n.) = clește special cu care se pot executa diferite operații de apucare, tăiere etc. ♦ (Substantivat, f.) Capsă (1).

PATENTA, patentez, vb. I. Tranz. (La noi în trecut) 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta o invenție. (Ieșit din uz) A supune (pe cineva) la plata unei patente (2). 2. (Tehn.) A aplica tratamentul de patentare (2) unei sîrme.

PATENT², -Ă adj. (Despre încuietori, lacăte) Construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ◊ Clește patent (și s.n.) = clește pentru tăiat și lucrat sîrmă. // s.f. Capsă. [< germ. Patent].

PATENT³, -Ă adj. (Bot.; despre părți similare ale unui organ) Bine distinct și răsfirat. [< lat. patens].

PATENT¹, -Ă adj. (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) De netăgăduit; autentic, evident. [< fr. patent, it. patente].

PATENTA vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sîrmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter].

PATENT², -Ă adj. (despre acțiuni, manifestări ale oamenilor) de netăgăduit; autentic, evident. (< fr. patent)

PATENT³, -Ă I. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanții de soliditate, de bună funcționare. ♦ clește ~ (și s. n.) = clește pentru tăiat și lucrat sârmă. II. s. f. capsă. (< germ. Patent)

PATENTA vb. tr. 1. a acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. (tehn.) a trata termic o sârmă sau o bandă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. (< fr. patenter, germ. patentieren)

PATENT² ~tă (~ți, ~te) (despre sisteme tehnice) Care exclude defectele în procesul de funcționare; cu garanții de funcționare bună. ◊ Clește ~ clește special pentru apucat și tăiat sârma, tabla etc. /<germ. Patent

PATENT¹ ~tă (~ți, ~te) (despre manifestări ale oamenilor) Care exclude orice contestare; de netăgăduit; incontestabil. /<fr. patent

A PATENTA¹ ~ez tranz. 1) (invenții, descoperiri etc.) A recunoaște în mod oficial (prin acordare de patentă); a breveta. 2) (sârme de oțel) A supune unui tratament termic (în vederea obținerii unei rezistențe mai mari). /<fr. patenter, germ. patentieren

A PATENTA² ~ez tranz. (negustori sau liber-profesioniști) A impune la plata unei patente. /<fr. patenter, germ. patentieren

patent a. învederat: un adevăr patent.

patentà v. 1. a supune la patentă; 2. a da o patentă cuiva.

*patént, -ă adj. (fr. patent, d. lat. pátens, -éntis, care e deschis, d. patére, a fi deschis). Absolut evident, absolut manifest: prostie patentă.

*patentéz v. tr. (fr. patenter). Supun la plata patenteĭ: a patenta o firmă. Brevetez, liberez o patentă, o diplomă care recunoaște o invențiune. Fac să mi se breveteze o invențiune: mĭ-am patentat mașina pe care am inventat-o.

patentă (capsă, act) s. f., g.-d. art. patentei; pl. patente

patentă (capsă, act) s. f., g.-d. art. patentei; pl. patente

patentă (capsă) s. f., pl. patente

patent¹ adj. m., pl. patenți; f. patentă, pl. patente

patenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. patentez, 3 patentează; conj. prez. 1 sg. să patentez, 3 să patenteze

patent¹ adj. m., pl. patenți; f. patentă, pl. patente

!patent² (clește, brevet de invenție) s. n., pl. patente

patenta (a ~) vb., ind. prez. 3 patentează

patent s. n. /patentă s. f. (brevet de invenție, dreptul de a profesa o meserie), pl. patente

patent (care prezintă garanții, evident) adj. m., pl. patenți; f. sg. patentă, pl. patente

patenta vb., ind. prez. 1 sg. patentez, 3 sg. și pl. patentează

PATENTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență (~ de invenție.)

PATENTĂ s. v. adeverintă, capsă, certificat, dovadă, mărturie.

PATENTĂ s. brevet, (astăzi rar) licență. (~ de invenție.)

patentă s. v. ADEVERINȚĂ. CAPSĂ. CERTIFICAT. DOVADĂ. MĂRTURIE.

PATENT adj. v. autentic, bun, curat, veritabil.

PATENT adj. v. evident.

PATENTA vb. v. breveta.

patent adj. v. AUTENTIC. BUN. CURAT. VERITABIL.

PATENT adj. evident, învederat, notoriu, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)

patenta vb. v. BREVETA.