PATARÁMĂ, patarame, s. f. Întâmplare neplăcută sau neobișnuită; pățanie. ◊ Expr. A ști patarama cuiva = a cunoaște slăbiciunile sau defectele cuiva, a ști cât prețuiește cineva. A da (sau a cădea, a ajunge, a gusta) patarama cuiva = a o păți la fel cu altcineva. – Cf. pătăranie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PATARÁMĂ ~e f. Întâmplare neplăcută. /cf. pătăranie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PATARÁMĂ s. v. pățanie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

patarámă, pataráme, s.f. (înv. și reg.) 1. pățanie, întâmplare neplăcută. 2. năsălie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

patarámă s. f., g.-d. art. patarámei; pl. pataráme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink