patacă sf vz pitac¹

PATACĂ, patace, s. f. (Munt., Mold.) Veche monedă turcească, de argint, în trecut în circulație și în țările romînești, cu valoare de 100 de parale. V. carboavă. Bimbirică lunecă o privire, cu intenție de despreț, peste cele trei patace aruncate pe masă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 105. Scoate punga din buzunar, apoi din pungă două patace și mi le arată. CARAGIALE, O. 222.

patacă f. 1. Tr. taler austriac; 2. piesă de cinci lei: scoate din pungă două patace CAR. [V. pitac].

patácă f., pl. e saŭ și pătăcĭ (bg. peták, sîrb. pétak, pĭesă de 5 banĭ [cp. și cu it. patacca, lețcaĭe]. V. pitac 1). Munt. Fam. Pĭesă de cincĭ francĭ de argint, numită și pisică. – Cu înț. de „bumașcă” e greșit. V. carboavă, dublon, gripsor, pendar.

PITAC², pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint care a circulat în sec. XVIII și în Țările Române; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă de mică valoare. [Var.: patacă s. f.] – Din rus. piatak, sb. petak.

patac sm vz pitac¹

pătac a vz pitac¹

petac¹ sm vz pitac¹

petacă sf vz pitac¹ corectat(ă)

pitac¹ sm [At: (a. 1700) IORGA, B. R. 45 / V: (înv) pat~, patacă sf (reg) păt~ (Pl: pătaci, pătace) smn, pet~, petacă sf / Pl: ~aci (rar, sn) ~ace / E: srb petak, bg петак, rs пятак cf it patacca, sp pataca] (Înv) 1 Monedă austriacă cu valoare redusă, variabilă în timp și spațiu, care a circulat, începând din sec. XVII, și în țările române Si: patașcă². 2 (Pgn; pfm) Monedă de valoare mică Si: gologan. 3 (Reg; îf petac) Rât al porcului.

PITAC², pitaci, s. m. 1. Monedă austriacă de argint, care a circulat în sec. XVIII și în țările românești; monedă rusească de argint sau de aramă; (sens curent) ban de valoare mică; patașcă. 2. P. gener. Ban, monedă. [Var.: patacă s. f.] – Din rus. piatak, scr. petak.

PETAC s. m. v. pitac.

PITAC¹, pitaci, s. m. (Mold., azi familiar) Ban, gologan, para. Flăcăii... prinseră a face roată în jurul tîrgovățului. Scoteau încet pitacii și alegeau cu luare-aminte bucățile de pîne. SADOVEANU, O. VI 212. Părintele, ba azi, ba mîne, aducînd pitaci și colaci din biserică, a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit și treaba mergea strună. CREANGĂ, A. 4. Să mai schimb din cei pitaci, Ca să dau la cei săraci. ȘEZ. I 140. ♦ (Învechit) Monedă austriacă, de aramă, care a circulat odinioară la noi, avînd, după epoci și după regiuni, diferite valori. Un pitac vechi nemțesc, care nu-i bun decît la cîrpit tingirile. La TDRG. – Variantă: (învechit) petac (SLAVICI, la TDRG) s. m.

PITAC, pitaci, s.m. 1. Monedă austriacă de aramă care a circulat în trecut și la noi; (p. ext.) ban, gologan, para. 2. Monedă rusească de argint sau de aramă.

PITAC² ~ci m. 1) înv. Monedă rusească de argint sau de aramă care a circulat și în țările române. 2) Monedă de mică valoare; ban; gologan. /<rus. pjatak, sb. petac

pitac n. Mold. și Tr. gologan de cinci centime: părintele aducând pitaci și colaci din biserică CR. (Și patacă, petac = serb. PETAK (din PET, cinci)].

petác, V. pitac 1.

1) pitác și (vechĭ, azĭ în Serbia) petác m. (bg. petak, sîrb. pètak, gologan de 5 banĭ, d. pet, cincĭ; rus. pĕaták, pĭesă de 5 capeicĭ. V. patacă și șaștac). Vechĭ. O monetă austriacă de aramă care, la 1700, valora 5 polturacĭ (Ĭorga, Negoț. 222 și 226). Est. Fam. Gologan, ban de aramă saŭ de nichel. Banĭ, parale: are pitacĭ! V. beșlic și pendar.

pitac² (monedă veche) (înv.) s. m., pl. pitaci

pitac¹ (monedă) s. m., pl. pitaci

pitac (monedă) s. m., pl. pitaci

pitac (pitaci), s. m. – Monedă veche de 5 bani. Bg., sb., slov. petak „de cinci” (Cihac, II, 258; Tiktin; Conev 78). Circulă și var. petac, patac, patacă; fonetismul ultimelor forme nu este clar și ar putea avea o legătură, greu de stabilit, cu sp. pataca.

pitac, pitaci s. m. pici, puști.

PITAC s. v. autorizație, ban, decret, dispoziție, franc, gologan, hotărâre, ordin, ordonanță, para, permis, plângere, poruncă, reclamație.

PITAC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămâiță, urechea-babei.

pitac s. v. AUTORIZAȚIE. BAN. DECRET. DISPOZIȚIE. FRANC. GOLOGAN. HOTĂRÎRE. ORDIN. ORDONANȚĂ. PARA. PERMIS. PLÎNGERE. PORUNCĂ. RECLAMAȚIE.

PITAC s. 1. sfanț, sorocovăț. (Moneda rusească numită ~.) 2. patașcă. (Moneda austriacă numită ~.) 3. (BOT.) pitacu-dracului (Discina venosa) = (reg.) lămîiță, urechea-babei.

pitác, s.m. v. pătac („monedă austriacă”).

patac, s.m. – v. pătac („monedă austriacă”).

pătac, pătaci, (patac, pitac), s.m. – Monedă austriacă cu valoare redusă, care a circulat începând cu sec. XVII și în țările române. Ban vechiu (Bud, 1908). – Din srb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca „monedă, gologan” (MDA); cf. pitac.

pitac, s.m. – v. pătac („monedă”).

pătac, -i, (patac, pitac), s.m. – Monedă austriacă cu valoare redusă, care a circulat începând cu sec. XVII și în țările române. Ban vechiu (Bud 1908). – Din srb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca (MDA).

pitac, -i, s.m. – v. pătac.