12 definiții pentru pastrama, pastramă (pl. pastrame), pastramă (pl. păstrămuri), păstramă, păstrăma   declinări

PASTRÁMĂ, păstrămuri, s. f. Carne (de oaie, de capră, de porc, de gâscă etc.) sărată, afumată, uscată și (puternic) condimentată, care servește ca aliment. ◊ Expr. (Fam.) A ține (pe cineva) la pastramă = a ține (pe cineva) închis un timp îndelungat. A face (pe cineva) pastramă = a bate foarte tare (pe cineva). A se face pastramă = a slăbi foarte tare. A pune la pastramă = a ucide; a distruge. ♦ (La pl.) Diferite sortimente din carnea definită mai sus. [Var.: (înv. și reg.) păstrámă s. f.] – Din ngr. pastramás, tc. pastırma.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂSTRÁMĂ s. f. v. pastramă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. pastráme / păstrắmuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PASTRÁMĂ păstrămuri f. 1) Produs alimentar preparat din carne bine condimentată și afumată sau uscată la soare. 2) Varietate de astfel de produs alimentar. ◊ A se face ~ a slăbi foarte tare. A ține pe cineva la ~ a ține pe cineva închis timp îndelungat. /<ngr. pastramás, turc. pastirma
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pastrámă s. f., g.-d. art. pastrámei; (sorturi) pl. păstrămuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pastrámă (păstrắmuri), s. f. – Carne conservată prin sărare și uscare. – Mr. păstrămă. Tc. pastirma (Roesler 601; Șeineanu, II, 285; Meyer, Alb. St., IV, 94; Ronzevalle 45), din ngr. παστώνω „a săra” (› mr. păstosescu, păstosire „a săra”), παστός „presărat”; cf. ngr. πασταμρᾶς, παστουρμᾶς, alb. pastërmà, bg. pastrăma, sb. pastrma.Der. pastramagiu, s. m. (vînzător de pastramă; derbedeu).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pastramă f. 1. carne sărată și afumată: cu câteva bucăți de pastramă ținea băcănie GHICA; 2. fig. a pune la pastramă, a jupui de viu, a snopi în bătăi: mai trebuie să-și bată joc de casa mea și pe voi să vă puie la pastramă ? CR. [Vechiu-rom. pastramà = turc. PASTYRMA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pastrámă f., pl. e, păstrămĭ și n. păstrămurĭ (vrom. pastramá și păstrămá, d. turc. pastyrma și basdyrma, care vine d. ngr. și vgr. pastós, presărat, sărat. D. turc. vine ngr. pastramás, pastrumás și pasturmás, sîrb. pastrma, bg. pastŭrma. Cp. cu cataramă). Carne tăĭată în feliĭ supțirĭ [!], sărată, tescuită și uscată la umbră și vînt și care se mănîncă așa orĭ friptă. Fig. A pune pe cineva la pastramă, a-l chinui răŭ. V. bujăniță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

păstrámă, V. pastramă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a face (pe cineva) pastramă expr. a bate foarte rău (pe cineva).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a pune la pastramă expr. a ucide; a distruge.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a ține (pe cineva) la pastramă expr. a ține (pe cineva) închis multă vreme.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink