PARTIZÁN, -Ă, partizani, -e, s. m. și f. 1. Persoană care adoptă și susține o idee, o teorie etc.; persoană care este de partea cuiva, care luptă alături de cineva pentru o cauză; adept. 2. Spec. Membru al unui detașament organizat de luptă, care acționează în timp de război împotriva inamicului, în spatele frontului. – Din fr. partisan.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

PARTIZÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care adoptă și susține o cauză. ~ al demilitarizării. 2) Participant la lupta armată dusă de detașamente organizate în spatele frontului. /<fr. partisan, rus. partizan
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

PARTIZÁN, -Ă I. s. m. f. 1. adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. luptător într-un detașament organizat, neîncadrat formal în forțele armate, care acționează în spatele frontului inamic. II. adj. care manifestă, exprimă un spirit de partid. (< fr. partisan, rus. partizan)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

PARTIZÁN, -Ă s.m. și f. 1. Adept, susținător (al unei idei, al unei doctrine etc.); luptător pentru o cauză comună. 2. Luptător într-un detașament care acționează în spatele frontului inamic. [Cf. fr. partisan, rus. partizan].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

PARTIZÁN s. 1. v. adept. 2. v. părtinitor.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

Partizan ≠ adversar
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

partizán s. m., pl. partizáni
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink