PĂRTINÍ, părtinesc, vb. IV. Tranz. A avantaja în mod conștient pe cineva, a ține parte cuiva (în dauna altuia). – Din parte.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINÍRE, părtiniri, s. f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ◊ Loc. adv. Fără părtinire = în mod imparțial, obiectiv. 2. (Înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuție. – V. părtini.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

părtiní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 părtineáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINÍ vb. a avantaja, a favoriza, a privilegia, a proteja, (înv. și reg.) a pristăni, (înv.) a fățărnici. (Arbitrul l-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINÍRE s. 1. avantajare, favorizare, protejare, (înv.) părtășie. (~ cuiva în defavoarea altuia.) 2. partizanat, patimă, subiectivism, (rar) parțialitate, pasiune, (înv.) părtășie. (Atitudine plină de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Părtinire ≠ nepărtinire
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PĂRTINÍ ~ésc tranz. (persoane) A susține în mod abuziv, acordând avantaje (adesea nemotivat și în detrimentul altora); a proteja; a privilegia; a avantaja; a favoriza. /Din parte
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PĂRTINÍRE ~i f. v. A PĂRTINI.Fără în mod imparțial. /Din părtini
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

părtiní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. părtinésc, imperf. 3 sg. părtineá; conj. prez. 3 sg. și pl. părtineáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

părtiníre s. f., g.-d. art. părtinírii; pl. părtiníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

părtinì v. a fi părtinitor. [Derivat analogic din parte (cf. conteni, mărgini, etc.)].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

părtinire f. preferință injustă, parțialitate: părtinirea soartei OD.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

părtiníre f. Acțiunea de a părtini, parțialitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink