PARTICÍPIU, participii, s. n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și după număr, denumind acțiunea suferită de un obiect. ◊ (În vechea terminologie a gramaticii limbii române) Participiu prezent = gerunziu. – Din lat. participium, it. participio, fr. participe.
Sursa: DEX '75 (1975) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICÍPIU ~i n. gram. Formă nominală a verbului care denumește acțiunea prezentată ca o însușire. /<lat. participium, fr. participe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICÍPIU s.n. Mod verbal impersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr și având valoare de verb sau de adjectiv. [Pron. -piu. / < lat. participium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICÍPIU s. n. mod verbal nepersonal și nepredicativ, cu forme deosebite după gen și număr, care exprimă acțiunea suferită de un obiect. (< lat. participium, fr. participe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARTICÍPIU s. 1. (înv.) împărtășire, părtășire, părtișitiv. 2. participiu prezent v. gerunziu.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

particípiu s. n. [-piu pron. -piu], art. particípiul; pl. particípii, art. particípiile (sil. -pi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink