13 intrări
- parti
- cotă-parte
- laoparte
- part (adj.)
- parte
- parte de propoziție
- parte de vorbire
- parți
- părti
- părți
- pârtie
- pârț (interj.)
- pe de o parte
118 definiții
din care- explicative (42)
- morfologice (40)
- relaționale (9)
- etimologice (3)
- specializate (7)
- enciclopedice (8)
- argou (9)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PART1, -Ă, parți, -te, adj. Care aparține parților, care se referă la parți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. – Din fr. parthe.
PARTE, părți, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți, aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte..., parte... = (despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri.... 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Spec. Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig (realizat în comun), pe care și-o rezervă cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... A-și face parte (din...) = a-și însuși ceva (în mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câștig. ♦ (Pop.) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existența cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Fam., ca formulă de jurământ) Să n-am parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; pop.) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soțul sau soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etc., dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. ◊ Loc. adj. și adv. În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau părțile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). ◊ Loc. adv. În (sau din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nicio parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei ființe etc.; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privință..., în altă privință..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Într-o parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte = a) într-o latură, la oarecare distanță, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte! = ferește-te! fă loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strânge. A lăsa la o parte = a renunța la..., a înceta să... (Fam.) A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu). 4. Fig. Punct de vedere într-o problemă dată; privință. Din partea mea fă ce vrei. III. 1. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (ființă de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (ființă de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate într-o acțiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etc. ◊ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÂRTE s. f. v. pârtie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÂRTE s. f. v. pârtie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PÂRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, sb. prt, prtina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÂRȚ, interj. (2) pârțuri, s. n. (Pop.) 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaz care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hai1 i [At: ANON. CAR. / V: ~in / E: fo] 1 (Are) Imită un suspin. 2 (Are) Exprimă regretul. 3 (Are) Exprimă admirația. 4 Exprimă o interogație familiară. 5 (Exclamativ) Ba bine că nu! 6 Haide.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
parte sf [At: COD. VOR. 10/5 / Pl: părți, (înv) parți / E: ml pars, -tis] 1 (Csn; udp „de”, „din”) Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., ca rezultat al unei fragmentări, în raport cu întregul Si: bucată, fragment, porțiune, (pop) partal (1). 2 Cantitate oarecare, nedeterminată precis, din ceva Si: (pop) partal (2), (îrg) părtenie. 3 (Înv; îla) În ~ Personal. 4 (Îlav) În ~ Separat. 5 (Îal) Pe rând. 6 (Îal; îoc în general) În special. 7 (Îal) Parțial1. 8 (Îal) Reciproc. 9 (Îal) Și de-o parte și de alta. 10 (Îe) A vorbi în ~ A vorbi făcând abstracție de unii dintre cei de față. 11 (Îae) Aparte. 12 (Îae) Confidențial. 13-14 (Îlav) În (cea mai) mare ~ sau (îvr) spre cea mai multă ~ În foarte mare măsură. 15-16 (Îla) (Cea mai) mare ~ (din... sau dintre...) Cei mai mulți din... sau dintre... 17-18 (Pop; îe) A (se) face (în) părți A (se) rupe în bucăți. 19-20 (Îae) A (se) împărți. 21-22 (Îae) A (se) risipi. 23 (Îcrî) Atât..., cât și... 24 (Îcrî) Unii oameni..., alți oameni... 25 (Îcrî) Unele lucruri..., alte lucruri... 26 Element care intră în structura unui tot, fiind precis delimitat în cadrul lui Si: element constitutiv. 27 Element legat de componența, de esența, de calitatea unui lucru. 28 (Pex) Compartiment. 29 (Grm; îs) ~ de vorbire (sau, înv, de cuvânt) Fiecare dintre clasele de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. 30-31 (Grm; îs) ~ de propoziție (Cuvânt sau) grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte, după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. 32 (Îe) A lua (sau, îvr, a avea) ~ la ceva A participa la ceva. 33 (Îae) A contribui la ceva. 34 (Îe) A face ~ din... (sau dintre...) A fi unul dintre elementele componente și principale ale unui tot. 35 (Îae) A fi membru al unei grupări, al unei organizații etc. 36 (Spc) Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează de obicei o unitate cu caracteristici proprii în cadrul întregului Vz regiune. 37 (Îvr; îs) ~ nobilă Viscere. 38 (Euf; îs) Părțile rușinoase (sau, rar, naturale) Organe genitale Si: sex. 39 (Îvr; euf; îs) Părțile bărbătești Organe genitale masculine. 40 (Îvr; euf; îs) Părțile femeiești Organe genitale feminine. 41 (Reg; îs) ~a albă Cornee. 42 (Spc) Diviziune a unei lucrări, a unei opere literare, muzicale etc. cu caracteristici bine precizate în cadrul ansamblului Si: secțiune. 43 (Pex) Capitol. 44 (Pex) Pasaj. 45 (Spc; Muz) Ceea ce revine fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. 46 (Spc; înv) Rol în teatru. 47 (Spc; îvr) Moleculă. 48 (Ggf; îvr) Grad de longitudine. 49 (îvp; lpl) Trăsătură caracteristică Si: particularitate. 50 (Spc) Defect. 51-52 Ceea ce (revine sau) urmează să-i revină cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. Si: drept, (rar) părtășie, (reg) partal (5-6). 53 (Îe) A(-i) face (cuiva) ~ (de... sau din...) sau, înv, a scoate ~ (cuiva) A-i da cuiva ceva ce îi revine de drept. 54 (Îae) A-i face rost cuiva de ceva. 55 (Îae) A avea în vedere pe cineva cu... 56 (Îae) A hărăzi. 57-58 (Îe) A (nu) avea ~ A (nu) avea dreptul la... 59-60 (Îae) A (nu) primi. 61 (Îe) A-și face ~ (din...) A lua în mod abuziv ceva. 62 (Reg; îe) A căpăta ~ (din...) A moșteni. 63 (Îe) A-i cuveni (cuiva) ~a A-i da dreptate cuiva. 64 (Îe) A(-i) fi (sau a-i veni) (cuiva) ~a (sau, rar, ~) A-i reveni cuiva ceva. 65 (Îe) A lua ~a leului (sau, rar, a lupului) Cea mai mare cantitate dintr-un bun, arogată de cel mai puternic în calitate de stăpân. 66 (Îae) Cel mai de seamă folos sau câștig dintr-o afacere, dintr-o acțiune realizată în comun, pe care cineva și le rezervă fără să le merite, prin abuz. 67 (Înv; îs) ~a sufletului Mulțumire sufletească. 68 (Pop; îas) Ceea ce pune cineva deoparte, încă din timpul vieții, cu scopul de a fi folosit la îndeplinirea obiceiurilor și ritualurilor legate de înmormântare. 69 (Îvp) Zestre. 70-71 Contribuție egală (în bani sau) în muncă la o întreprindere, la o afacere, dând drept la o cotă corespunzătoare din beneficiu. 72 Cotă care revine fiecărui participant. 73 (Pes; iuz; îs) ~a apei (sau a proprietății) Cotă sau sumă realizată prin vânzarea peștelui pescuit de o echipă de pescari, care revenea proprietarului bălții din care s-a scos peștele. 74 (Pes; iuz; îs) ~a năvodului Cotă din suma realizată prin vânzarea peștelui pescuit de o echipă de pescari, care revenea proprietarului uneltelor de pescuit. 75 (Pes; iuz; îs) ~a muncii Cotă din suma realizată din vânzarea peștelui pescuit de o echipă de pescari, care revenea membrilor echipei respective, proporțional cu rolul pe care-l avea fiecare în munca echipei. 76 (Iuz; îs) ~ socială Contribuție în bani, în unelte etc. pe care o aducea fiecare membru cooperatar la intrarea în cooperativa agricolă de producție. 77-78 (Îljv) În ~ (În mod) proporțional. 79-80 (Îal; în sistemul de arendare a pământurilor) (Care se face) în dijmă. 81-82 (Îljv) La ~ (În sistemul de retribuire a angajaților la un patron) (Care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat, mai mare decât cel mai ridicat salariu fix. 83 (Îs) ~ și ~ Contribuție egală în bani sau în muncă la o întreprindere, dând drept la cotă egală de beneficiu. 84 (Trs) Fiecare dintre acțiunile pe care le deține cineva la o întreprindere, la o mină etc. 85 (Îvr) Obligație de îndeplinit. 86-87 (Pop; îe) A (nu) avea ~ A (nu-)i fi sortit cuiva, în bine sau în rău. 88 (Pop) Destin. 89 (Pex) Șansă. 90 Bucurie. 91 Folos. 92-93 (Pfm; în urări, jurăminte sau imprecații; îe) A (nu) avea ~ de (sau, înv, cu) cineva A (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia, de tovărășia sau de existența cuiva. 94-95 (Îae) A (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. 96 (Pop) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț sau soție cuiva. 97 (Reg; îe) A-și face pe ~ A face vrăji pentru a-și afla ursitul. 98 (Pop) Partidă. 99 (Cu sens spațial) Regiune geografică. 100 (Cu sens spațial) Loc. 101 (Cu sens spațial) Țară. 102 (Îla) Din (sau de prin) ~a (sau, rar părțile) locului Care este din sau de prin regiunea despre care se vorbește Si: băștinaș, originar. 103 (Îal) Care se află situat în regiunea despre care se vorbește. 104-105 (Îlav) În (sau din, prin) toate părțile sau (îrg) de toate părțile ori de toată ~a sau în toate părțile (De) pretutindeni. 106-107 (Îal) (În sau) din toate direcțiile. 108 (Îlav) În altă ~ Altundeva. 109 (Îlav) (Pe) de o ~...(pe) de altă ~ Într-un loc..., în altul. 110-111 (Îal) (Pe) aici..., (pe) dincolo. 112 Veche unitate teritorial-administrativă din epoca feudală, care servea la împărțirea pământurilor obștii Si: judecie, unghi. 113 Margine. 114 (Spc) Fiecare dintre cele două laturi, dreapta și stânga, ale corpului unei ființe sau ale unui lucru, ale unui drum etc., ori fiecare dintre fețele sau muchiile unui obiect. 115 (Îlav) Într-o (sau la o) ~ Pieziș. 116 (Îlav) La o (sau într-o) ~ La oarecare distanță. 117 (Îal) Deoparte. 118 (îal) Izolat. 119 (Îe) A se da la o (sau într-o, de-o) ~ A se da în lături. 120 (Îae) A se retrage din calea cuiva. 121 (Pex; îae) A se eschiva. 122 (Cu sens imperativ; îe) La o ~! Fă loc! 123 (Îae) Ferește-te! 124 (Îe) A da la o ~ A deplasa în lături pe cineva sau ceva. 125-126 (Fig; îae) A priva pe cineva (de un avantaj sau) de un drept. 127 (Îe) A lăsa la o ~ A nu mai face un lucru. 128 (Îae) A abandona. 129 (Îae) A nu mai vorbi despre... 130 (Îe) A pune la (sau de) o ~ A economisi. 131 (Îae) A strânge. 132 (Reg; îe) A da într-o ~ A ocoli. 133 (Reg; fam; îe) A pune mai (sau prea) mult într-o (sau de o, pe o) ~ sau a fi nea-tr-o ~, a-l atârna într-o ~ A se îmbăta foarte rău. 134 (Pop; îe) A se pune (sau a o apuca) într-o ~ (ca Uca) A nu asculta, a fi încăpățânat, a o lua razna. 135 (Îe) A fi (cam) într-o (sau pe o) ~ sau (reg) a fi nea-ntr-o ~, a alunea într-o ~, a fi hop, de o ~ A fi nebun. 136 (Îs) ~a aceea sau ceea ~ Mal1. 137 (Îas) Țărm. 138 (Fig) Aspect pe care îl ia un anumit lucru Si: latură. 139-140 (Îcr alta) Direcție în spațiu. 141 (Fig) Punct de vedere. 142 (Îlav) (Pe) de o ~ (sau, îvp, pe o ~)..., (pe) de altă ~ (sau, îvp, pe altă ~) Într-o privință..., în altă privință... 143 (Îs) Din (sau dinspre, îvp, despre) ~a (cuiva sau a ceva) În ceea ce privește pe cineva sau ceva. 144 (Îas) Sub aspectul... 145 Tabără. 146 Partidă. 147-148 (Îla) Din (sau dinspre) ~a mamei (sau a tatălui) Care face parte din familia (mamei sau) a tatălui. 149 (Îs) Din (sau, înv, despre) ~a (cuiva) În numele cuiva. 150 (Îas) Trimis de cineva. 151 (Îas) De către cineva. 152 (Îe) A fi (sau a se declara) de ~a cuiva A fi alături de cineva susținându-l pe cel în cauză. 153 (Îe) A avea de ~a A fi susținut de... 154 (Îvp; îe) A trage (pe cineva) în (sau spre) ~a sa A face să adere la... 155 (Îe) A-i lua sau a(-i) ține cuiva ~a (sau ~ ori, înv, de ~) A apăra pe cineva. 156 (Îae) A susține. 157 (Îae) A favoriza. 158 (Pop; îe) A se arunca (sau a se da) în ~a cuiva A semăna cu cineva. 159 Categorie socială, profesională etc. Si: tagmă. 160 (Csc) Reprezentanți ai uneia dintre aceste categorii Si: breaslă. 161-162 (Pop; îls, îla) ~(a) bărbătească sau (reg) ~a bărbatului (Ființă) de sex masculin. 163 (Îal) Totalitate a bărbaților. 164-165 (Îs, îla) ~ femeiască (sau, îrg, muierească) (Ființă) de sex feminin. 166-167 (Îal) (Totalitate) a femeilor. 168-169 Fiecare (dintre persoanele sau) dintre grupurile de persoane angrenate, interesate într-o acțiune, în special într-o afacere sau într-un proces Vz părtaș. 170-171 (Jur; îs) ~ adversă (sau în proces, litigantă) Fiecare (dintre persoanele sau) dintre grupurile de persoane care valorifică un drept sau se apără în fața unui organ de jurisdicție, împotriva dreptului valorificat de altă (persoană sau) grup de persoane. 172 (Jur; îs) ~ civilă Persoană care, în cadrul procesului penal, exercită acțiunea civilă. 173 (Jur; îs) ~ responsabilă civilmente Persoană care, în cadrul procesului penal, răspunde de pagubele pricinuite prin infracțiunea săvârșită de o altă persoană, aflată sub tutela sa sau pe care o reprezintă. 174 (Jur; îs) ~ vătămată Persoană căreia, prin săvârșirea unei infracțiuni, i s-a cauzat o vătămare, pe care încearcă să o recupereze printr-un proces penal. 175 (Jur; îs) ~ contractantă Fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
parți smp [At: XENOPOL, I. R. I, 92 / E: fr parthes] Populație scitică stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un regat puternic pe la anul 260 î. H.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
părti vi [At: DOSOFTEI, PS. 324/13 / V: (reg) pârti / Pzi: ~tesc / E: parte] 1 (Îrg) A părtini. 2 (Reg; îf pârti) A-și alege o parte din ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
părți vt [At: SIMION DASC., ap. LET. I, 37/27 / Pzi: ~țesc, part / E: ml partire] (Înv) 1 A împărți în părți, în bucăți. 2 A împărți ceva la mai multe persoane.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârdie sf vz pârtie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârtă2 sf vz pârtie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârte[1] sf vz pârtie
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: părte — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârti v vz părti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârtie sf [At: GHICA, S. XVII / V: (reg) pârtă, pârte[1], pârdie[2] / Pl: ~ii / E: slv *прътъ cf scr[3] prt, prta] 1 Drum făcut prin zăpadă. 2 (Spc) Drum amenajat prin zăpadă, pentru practicarea unor sporturi de iarnă. 3 (Îe) A deschide (sau a rupe, a croi, a tăia etc.) ~ A merge primul dintr-un șir prin zăpadă înaltă, neatinsă, înaintând greu și făcându-le celorlalți mersul mai ușor. 4 (Fig; îae) A face ceva pentru prima dată. 5 (Fig; îae) A începe ceva, luptând cu dificultățile. 6 (Fig; îae) A-și croi singur un drum în viață. 7 (Reg; îe) A-i da (cuiva) în ~ A descoperi însușirile, intențiile sau faptele tainice ale cuiva. 8 (Îae) A identifica pe cineva. 9 (Reg; îe) A-și da în ~ A deveni om de treabă. 10 (Pex) Loc de trecere printr-o mulțime de oameni. 11 (Pop) Cărare făcută printre semănături, printr-un desiș de pădure etc. 12 (Reg) Loc deschis într-o pădure, în pantă, pe care sunt rostogoliți butucii. 13 (Reg) Arie pe care se bat snopii. corectat(ă)
- În original, tipărit greșit: părte. O confirmă referința încrucișată și forma acestei variante recomandată de alte surse — LauraGellner
- Cele trei variante, fără accente în original — LauraGellner
- Abreviere nedefinită. Este posibil să aibă sensul „limbile sârbă și croată”. — cata
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârț1 [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / V: (reg) ~a, (fam) ~i / Pl: (4) ~uri, (5-7) ~i / E: fo] 1 i Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2-3 i (Fam; îf pârți; îcr hârți, scârți) Exclamație ironică rostită (după o încercare neizbutită sau) după un mare efort zadarnic. 4 sn Emanație gazoasă, urât mirositoare, care se elimină cu zgomot din intestinul gros prin orificiul anal Si: (pop) bășină, fâsâială, (fam) vânt. 5-6 sm (Reg) Epitet depreciativ dat (unui om de nimic sau) unei persoane neînsemnate. 7 sm (Gmț) Epitet dat unui copil. 8-9 i (Mun; îe) Hârț-~ Se spune când cineva (spune o prostie sau) face o gafă. 10 av (Mai ales d. tineri; îe) A umbla hârța-~a A pierde vremea.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârța1 i vz pârț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârți i vz pârț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PARTE, părți, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți, aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritatea. Parte..., parte... = (despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri.... 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ◊ Expr. A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. A lua parte la... = a participa; a contribui la... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Spec. Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig (realizat în comun), pe care și-o rezervă cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... A-și face parte (din...) = a-și însuși ceva (în mod abuziv). A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câștig. ♦ (Pop.) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existența cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Fam., ca formulă de jurământ) Să n-am parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; pop.) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soțul sau soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etc., dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. ◊ Loc. adj. și adv. În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ◊ Loc. adj. Din (sau de prin) partea (sau părțile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). ◊ Loc. adv. În (sau din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nici o parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei ființe etc.; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privință..., în altă privință..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... Într-o parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte = a) într-o latură, la oarecare distanță, mai la margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte! = ferește-te! fă loc! A da la o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune la o parte = a economisi, a strânge. A lăsa la o parte = a renunța la..., a înceta să... (Fam.) A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu). 4. Fig. Punct de vedere într-o problemă dată; privință. Din partea mea fă ce vrei. III. 1. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ◊ Loc. adj. Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). ◊ Expr. A fi (sau a se declara) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Pop.) A se arunca (sau a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (ființă de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (ființă de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate într-o acțiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etc. ◊ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PARȚI s. m. pl. Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PÂRTIE, pârtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. ◊ (Sport) Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). 2. (Pop.) Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. [Var.: pârte s. f.] – Din sl. prŭtŭ, scr. prt, prtina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
PÂRȚ, pârțuri, interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. 2. S. n. Gaze care se elimină cu zgomot prin orificiul anal. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PARTE, părți, s. f. I. (Cu sens cantitativ) 1. Porțiune, fracțiune, fragment dintr-un întreg; bucată. Tata... aducea în traistă o pîine mare albă, o jimblă. Mama o frîngea cu mîinile ei tremurătoare în nouă părți. SAHIA, N. 32. Și eu sînt mică parte din trista omenire. ALEXANDRESCU, P. 77. Nimic nu-i făr’ de-atîrnare, ci părțile lumii toate Se împărtășesc din totul, cu totul fiind legate. CONACHI, P. 290. ◊ (În corelație cu sine însuși) a) (Despre persoane) Unii... alții. Vreo zece sau cincisprezece bărbați, parte în picioare, parte așezați pe mese ori pe scaune, fumau, vorbeau, se certau, glumeau. GALAN, B. I 24. b) (Despre lucruri) Atît... cît și... Averea, moș Ilie a cîștigat-o parte prin negoț, parte prin contrabanda ce-o face și acuma. GHEREA, ST. CR. I 178. ◊ Loc. adv. În parte = a) în oarecare măsură, parțial. Eu nu spun că n-ai dreptate, dar numai în parte. DEMETRIUS, C. 23. Nici bun, nici rău este omul, decît purure în parte. CONACHI, P. 285; b) (întărit prin «fiecare», «oricare», «oricine») în mod individual, separat, unul cîte unul. Să privim în parte fiecare din aceste categorii. CARAGIALE, O. III 219. Va fi greu a socoti folosul ce va avea fiecare în parte. ODOBESCU, S. II 110. Oricare din aceste frumuseți în parte ar fi fost de ajuns ca să deștepte un simțimînt de mirare. NEGRUZZI, S. I 44; c) (învechit, în opoziție cu în general) în special, în mod deosebit. Numit pentru a treia oară vistier și apoi la 1780 spătar, el se ocupă, în parte, a regula seama acestor dregătorii și, în general, a da puternicul său ajutor domnitorului. ODOBESCU, S. I 271. Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine; Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, P. 78. În bună parte v. bun4. O bună parte din (sau dintre) v. bun4. În cea mai mare parte = în majoritate. Cea mai mare parte = majoritatea. Cea mai mare parte dintre invitați plecaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 118. A treia (a patra etc.) parte = o treime (o pătrime etc.). Pentru sprîncene-mbinate, Umblu țara jumătate Și Moldova-a treia parte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. 2. Element constitutiv, bine delimitat, din structura unui organism, a unui mecanism; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru. Corpul omenesc se compune din trei părți: capul, trunchiul și membrele. ◊ Parte sedentară v. sedentar. ◊ Expr. A face parte din... = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot, ale unui complex. Ești amic sau tu faci parte din cumpliții ani de rele. ALECSANDRI, P. A. 87. A lua parte la... = a participa; a contribui la... Boierii stau și se uită; și... nu iau parte la năcazul obștei. SADOVEANU, E. 89. Prin lumea rumenă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fermecata stare a firii. EMINESCU, N. 50. Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire, La obșteasca fericire, La obștescul viitor? ALECSANDRI, P. A. 82. ♦ Diviziune a unei opere literare, muzicale etc. «Dumbrava minunată» are mai multe părți, mai multe «momente». IBRĂILEANU S. 3. ◊ Parte de vorbire sau (în vechea terminologie gramaticală a limbii romîne) de cuvînt = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracterul modificărilor morfologice. În limba romînă, cuvintele se împart în zece categorii numite părți de vorbire. GRAM. ROM. I 107. Parte de propoziție = element component al propoziției, exprimînd o noțiune și avînd o anumită funcțiune sintactică în cadrul propoziției. Părțile propoziției sînt: subiectul, predicatul, atributul și complementul. GRAM. ROM. II 61. 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. Totuși, n-am putut să-mi iau întreaga parte de moștenire cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 33. Vrem să cumpărăm noi moșia... ca s-o muncim fiecare cît ne-o veni partea. REBREANU, R. I 142. Din partea mea cea din casă Fă, maică, masă frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. Ai carte, ai parte v. carte. Cine-mparte parte-și face, se zice despre cel care, făcînd o împărțeală, își oprește partea cea mai bună. ◊ Expr. (Livresc) Partea leului = partea cea mai mare din ceva, folosul sau cîștigul cel mai de seamă pe care cel mai puternic și-l ia la împărțeală prin abuz. Văd că... partea leului e pusă la o parte, mormăi cu ironie. VORNIC, P. 167. (Familiar) A face (cuiva) parte de ceva = a-i face (cuiva) rost de ceva. De bună slujbă ei să vă facă parte. BOLINTINEANU, O. 165. A fi la parte (cu cineva) = a beneficia împreună cu altul de pe urma unei afaceri sau a unui cîștig. [Avocatul] se bucura cînd putea să-i înfunde, ca și cum ar fi fost la parte cu stăpînul. PAS, Z. I 151. ♦ (La origine avînd un caracter mistic) Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva; soartă, destin. De ce boala și moartea să fie partea voastră? EMINESCU, O. I 59. ◊ Expr. A avea parte de ceva = a-i fi hărăzit cuiva ceva, a-i fi dat de soartă, de împrejurări. Ea a avut parte de altă soartă. SADOVEANU, E. 102. După trei ani era licențiat în drept, dar bieții părinți n-au avut parte să se bucure de succesele lui universitare. VLAHUȚĂ, O. A. 258. Nici în anu acesta n-o să aibă parte de merele lui cele aurite. ISPIRESCU, E. 83. Tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. (Mai ales în construcții negative) A avea parte de cineva = a se bucura de prezența cuiva, a avea în viață pe cineva drag. Vai de ea, sărmana-i mamă, Milă mi-e de ea acu, – Căci așa de scurtă vreme Parte de copil avu! COȘBUC, P. II 272. [Copilul] o să fie Făt-Frumos și drăgăstos și parte n-o să aveți de el. ISPIRESCU, E. 2. Trandafir de pe cetate, Spune mîndrii sănătate, Că de mine n-are parte, Că-mpăratul ne desparte! HODOȘ, P. P. 80. (Familiar, ca formulă de jurămînt) Știi d-ta... – Să n-am parte de Joițica, dacă știu. CARAGIALE, O. I 124. ♦ (De obicei în construcție cu verbul «a avea») Noroc, șansă. Ea vede bine că ei are să-i iasă nume rău și că n-are să mai aibă nici o parte. MIRONESCU, S. A. 93. Și-a cumpărat și el bilet și am intrat cu toții... Om fără parte! Domnișoara Henriette nu juca. CARAGIALE, N. S. 126. Măi soață și măi fîrtate! Se vede că n-avem parte; Partea și cu binele Ni l-au luat. ȘEZ. V 47. ♦ (Concretizat) Persoană în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. Cînd aș da peste o parte bună, aș face poate și eu pasul acesta. CREANGĂ, P. 161. Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-i mersul leganat, La inimă mi-ai picat, – Cum dragă nu ți-oi pica Dacă tu ești partea mea. SEVASTOS, C. 48. Unele nu se mărită; pentru că, după cum crede poporul, le-a murit ursitul sau nu le-a sosit încă partea. MARIAN, NU. 15. ♦ (Popular) Zestre. Ia, tu june, fata mea, Că parte cu ea ț-oi da. HODOȘ, P. P. 148. 4. (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a intra», «a fi») Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, dînd drept la o cotă corespunzătoare din beneficiu; cota respectivă care îi revine fiecărui participant. Ai merge la aceste terenuri parte dreaptă cu societatea noastră. C. PETRESCU, R. DR. 187. [Spiridon] intră și el cu parte în prăvălie, se însoară și se face «negustor». GHEREA, ST. CR. I 336. Onorabil băiat! îl fac tovarăș la parte. CARAGIALE, O. I 48. ◊ Fig. Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare și să trăim ca frați. EMINESCU, O. I 60. ◊ Expr. Parte și parte = în părți egale. La cîștig mergeau parte și parte. CAMIL PETRESCU, O. I 224. A da sau a munci (un pămînt) în parte = a da sau a munci (un pămînt) în dijmă. Dă la oameni să-i muncească în parte, iar el doarme. DUMITRIU, N. 167. Greutățile vieții l-au silit într-un timp să-și părăsească starea de om liber și să se ducă la muncă «în parte». SADOVEANU, E. 92. Dau în parte [pămîntul], să-l muncească. STĂNOIU, C. I. 65. II. (Cu sens spațial) 1. Regiune, ținut, loc. De prin părțile noastre la răscoală mulți s-au dus. STANCU, D. 8. A văzut umblînd pe acolo oameni îmbrăcați ca și prin părțile ei. SADOVEANU, B. 76. Noi sîntem de prin partea muntelui. BART, S. M. 35. În orice parte-a lumii străin eu mă găsesc. ALECSANDRI, O. 78. ◊ (Determinat prin «loc») Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, E. 298. La alegerea comitetului în anul 1850 vor lua parte toți aderenții șezători în orice parte de loc. GHICA, A. 798. Cele patru părți ale lumii = cele patru puncte cardinale. Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. Din tus-patru părți a lumii se ridică-nalt pe ceruri... nouri negri. ALECSANDRI, P. A. 111. ◊ Loc. adv. În ce parte? = unde? În ce parte De tine să fug departe? ALECSANDRI, P. II 102. În toate părțile = peste tot, pretutindeni. Bătrîna aruncă priviri speriate în toate părțile. STANCU, D. 158. L-au căutat în toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. 216. Purcelul zburda și se tologea numai pe covoare, în toate părțile. CREANGĂ, O. A. 169. În altă parte = în alt loc. M-a zărit și el, dar s-a făcut că se uită într-altă parte. VORNIC, P. 20. În nici o parte = nicăieri. Tu te duci, bade, departe, Să n-ai bine-n nici o parte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 264. În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește. Sînt niște rămășițe de fundamente despre care se zice, în partea locului, că ar fi fost o întăritură. ODOBESCU, S. II 213. ◊ Loc. adj. și adv. Din (sau de prin) partea locului = din regiunea despre care se vorbește. Cu ceea ce am auzit de la bătrînii din partea locului m-am putut întoarce în anii duși. SADOVEANU, O. VII 271. Fiind din partea locului, putea să fie de mare folos. CAMIL PETRESCU, O. II 12. De prin partea locului viu. DELAVRANCEA, O. II 19. 2. Margine, latură (indicînd, de obicei, un raport de opoziție între lucruri sau între părțile unui lucru). Arde-te-ar focul, cetate! Pe trei părți cu lemne verzi... Pe de-o parte cu uscate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. ◊ (Urmat de determinări) În parte de denainte mă vor apăra copacii, iar cătră cea dinapoi, muntele. DRĂGHICI, R. 49. ♦ Fiecare dintre cele două laturi (dreapta și stîngă) ale corpului unei ființe sau (prin analogie) ale unui obiect. Întoarce-te pe partea cealaltă. SADOVEANU, B. 56. «Mircea» deodată se culcă într-o parte, așa că apa năvălește înăuntru pe punte. BART, S. M. 19. Vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului și atunci rămînea oiștea goală pe de o parte. CREANGĂ, O. A. 113. ◊ Loc. adv. (Pe) departe... (pe) de altă parte... (sau (pe) de alta...) = a) într-un loc... într-alt loc, dincoace și dincolo de ceva. De o parte și de alta a munților atît portul cît și datinile și limba sînt impresionant de asemănătoare. SADOVEANU, E. 92. Dete de o cîmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pîrlită. ISPIRESCU, L. 5. Într-un buc au și ales năsipul de o parte și macul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 258; b) într-o privință... în altă privință; dintr-un punct de vedere... din alt punct de vedere... Pe de o parte îți vine a rîde și pe de alta îți vine a-l plînge. CREANGĂ, P. 243. Pe de o parte l-a cuprins spaima, iară pe de alta s-a îndrăcit de ciudă. id. ib. 256. Dacă pe de o parte răul a ne trage se silește, Pe de alta iarăși mintea la bine ne hotărăște. CONACHI, P. 295. Într-o parte = într-o latură. Căci perdelele-ntr-o parte cînd le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie... EMINESCU, O. 130. La o parte = a) (de obicei în construcție cu verbul «a da») într-o latură, mai departe, mai la margine. Fata voi să-i ajute; ea o dădu la o parte cu cotul. SADOVEANU, B. 62. Se grăbiră să dea ajutor primarului strigînd: La o parte! REBREANU, I. 23. Încet perdeaua de arbori se trage la o parte, deschizînd ochilor una din cele mai încîntătoare priveliști. VLAHUȚĂ, R. P. 31; b) (de obicei în construcție cu verbul «a sta») departe, izolat. Să-nlemnim stînd la o parte, nemișcați ca un buștean. HASDEU, R. V. 125. ◊ Expr. A fi de partea cuiva = a) (despre unele abstracte) a reveni cuiva de drept, a aparține cuiva. Mi-au spus că dreptatea e de partea mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 38; b) (despre persoane) a ține cu cineva, a fi alături de cineva. Tu de partea cui ești? DEMETRIUS, C. 18. Eu, deși nu sînt de partea imitatorilor, îi dau cuvînt. BOLINTINEANU, O. 358. A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = a susține pe cineva, a sprijini, a încuraja. Văzînd că flăcăii țin totuși partea lui Ion, se simțea umilit. REBREANU, I. 31. În fața sau în lipsa mea, el totdeauna îmi ținea parte. GANE, N. III 66. Unii-l iau grăbit la vale, Alții-n glumă parte-i țin. COȘBUC, P. I 225. A se da (sau a trece) de partea cuiva = a se alătura la acțiunea cuiva, sprijinind-o. Spre nedumerirea mea îndurerată, mama și surorile mele au trecut de partea lui. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. A semăna (sau a se arunca) în partea cuiva = a semăna cu cineva sau cu cei din familia cuiva. V. arunca. Au început a vorbi ele înde ele, că spînul de feli nu samănă în partea lor. CREANGĂ, P. 210. Din partea mamei (a tatălui etc.) = din familia, neamul, spița mamei (a tatălui etc.). Unchiul din partea mamei. Din (rar despre) partea cuiva (sau a ceva) = a) în ceea ce privește pe cineva sau ceva; de la cineva sau ceva. Despre partea asta n-am nici o grijă, Simioane. VORNIC, P. 173. Fiți pe pace din partea mea. ISPIRESCU, L. 334. Are voie din partea mea să se ducă. CREANGĂ, P. 184. Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți. EMINESCU, O. I 146; b) în numele cuiva sau a ceva; trimis de cineva. Vin din partea Ministerului Industriei. DEMETRIUS, C. 26. Spînul se înfățișează înaintea împăratului cu cartea din partea craiului. CREANGĂ, P. 208. A lăsa la o parte = a renunța la..., a ignora, a nu se mai ocupa de... Ia las’ șaga la o parte, măi omule. CREANGĂ, P. 127. (Familiar) A fi (cam) într-o parte = a fi țicnit, smintit, a nu fi în toate mințile. ♦ Înfățișare, aspect, unghi sub care pot fi privite problemele, faptele, fenomenele. Partea comică a unei întîmplări. 3. Direcție, sens (indicînd orientarea în spațiu). Îi auzea glasul din partea bucătăriei. BASSARABESCU, V. 20. ◊ Loc. adv. Dintr-o parte = dintr-o latură. Mi-a aruncat o privire dintr-o parte. SADOVEANU, N. P. 62. Bate vîntul dintr-o parte, Iarna-i ici, vara-i departe. EMINESCU, O. I 214. Într-o parte = pieziș, oblic. Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb. NEGRUZZI, S. I 145. Într-o parte... într-alta (sau într-o parte și într-alta) = în direcții diferite. Apa eleșteului se trase într-o parte și într-alta. ISPIRESCU, L. 37. Au plecat... unii-ntr-o parte, alții-ntr-alta. CARAGIALE, O. III 41. III. (Urmat de determinări arătînd felul, componența) 1. Categorie socială sau profesională. V. tagmă. S-a hotărît ca de-acum înainte să aibă a face mai mult cu parte negustorească. CREANGĂ, O. A. 116. Cică... s-ar fi jurat cu jurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească. id. ib. 115. ◊ Parte bărbătească = individ de sex masculin; bărbat; bărbătuș; mascul. Din cele trei împărătese ce mi-au slujit de soții, n-am avut parte de parte bărbătească. DELAVRANCEA, S. 86. Parte femeiască = femeie; femelă. Așa sîntem noi, partea femeiască. ALECSANDRI, T. I 341. Această lamă, fiind parte femeiască și întîmplîndu-se a ave doi miei, îi urma maicei lor. DRĂGHICI, R. 99. ◊ Loc. adj. De parte(a) bărbătească = de sex masculin. N-avea copii de partea bărbătească. SBIERA, P. 73. De parte(a) femeiască = de sex feminin. 2. Fiecare dintre persoanele sau grupurile de persoane interesate într-o afacere sau într-un proces. Parte adversă. ◊ Parte civilă v. civil.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÎRTE s. f. v. pîrtie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÎRTIE, pîrtii, s. f. 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. Afară, viscolul zidise troiene pînă la streșină. Pîrtiile abia despicau calea îngustă de la o poartă la alta. C. PETRESCU, A. 108. Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă și era o minune de pîrtie. VLAHUȚĂ, O. A. II 264. Băieții mergeau răpede cît puteau, dar nu sporeau la mers, căci pîrtie pînă la stînă nu era. CONTEMPORANUL, VIIII 98. ◊ (În comparații) Drumul robilor se deslușea ca o pîrtie alburie prin spuza stelelor. SANDU-ALDEA, U. P. 128. ♦ Drum amenajat în zăpadă în vederea sporturilor de iarnă. În zilele vacanței, un grup de pionieri și pioniere din tabăra de la Predeal se întrec cu săniuțele pe întinsul pîrtiei de zăpadă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. 2. Drum deschis prin semănături, printr-un desiș de pădure etc.; cărare. Intrară într-un bunget de pădure. Aici o luară apoi pe o pîrtie. ISPIRESCU, L. 354. Tot mai cercînd el ba ici, ba colea, înspre sară, numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. ◊ Fig. Rup clopotele pîrtii și dîre fac pe cer. LESNEA, I. 29. – Variantă: pîrte (CAMIL PETRESCU, V. 99, ALECSANDRI, P. III 225) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PART, -Ă adj. care aparține parților, popor din antichitate, de origine iraniană, dintre Eufrat și Indus. ◊ (s. f.) limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. (< fr. parthe)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
taxi-parti s. n. Taximetru particular (după decembrie 1989) ◊ „Taxi-parti în condiții foarte avantajoase – piese și servicii gratuite.” R.l. 10 X 91 p. 5. ◊ „Cel reținut de poliție [este] patronul unei firme de taxi-parti.” R.l. 7 VIII 93 p. 16; v. și 4 VIII 93 p. 16 (abreviere din taxi[metru] parti[cular])
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PARTE părți f. 1) Element din care se compune sau în care se împarte un tot. O ~ din recoltă a fost strânsă. O ~ din deputați n-au susținut proiectul. ◊ Cea mai mare ~ marea majoritate; în mare măsură. În ~ a) într-o oarecare măsură; parțial; b) separat; pe rând; c) aparte. ~ de vorbire clasă de cuvinte grupate conform anumitor caracteristici morfologice. ~ de propoziție element constructiv al unei propoziții care îndeplinește o anumită funcție sintactică. 2) Cantitate care îi revine cuiva la o împărțeală. ◊ ~ea leului cantitate preponderentă pe care și-o ia cineva dintr-un câștig obținut în comun. A avea ~ de ceva a dispune, a se bucura de ceva. A face ~ dreaptă a împărți egal. 3) Contribuție la o activitate comună. ◊ A lua ~ a participa. 4) Porțiune dintr-un spațiu; loc. Din care ~ vine? ◊ Cele patru părți ale lumii cele patru puncte cardinale. Din ~ea (sau părțile) locului din ținutul (localitatea) despre care se vorbește; localnic. În toate părțile peste tot; pretutindeni. 5) Extremitate laterală a unui obiect; margine; latură. ◊ A se da la o (sau într-o, de-o) ~ a) a se feri; a se da în lături; b) a se eschiva; a se sustrage. A lăsa la o ~ a înceta de a mai îndeplini; a abandona. A pune la (sau de o) ~ a economisi; a lăsa în rezervă. A da (sau a face) într-o ~ a ocoli. Din ~ea cuiva (sau a ceva) în ceea ce privește pe cineva sau ceva; din punctul de vedere al cuiva. Pe de o ~ privind sub un aspect. Pe de altă ~ privind sub alt aspect. 6) Persoană (organizație sau stat) antrenată într-o anumită acțiune. 7) Totalitate de persoane care alcătuiesc aceeași categorie socială sau profesională. ◊ ~ bărbătească ființă de sex bărbătesc. ~ femeiască ființă de sex feminin. Din ~ea mamei (a tatălui etc.) din neamul mamei (al tatălui etc.). Din ~ea (cuiva) în numele cuiva; ca reprezentant al cuiva. A fi de ~ea cuiva a susține pe cineva. A-i lua (sau a-i ține) cuiva ~ a-i lua cuiva apărarea. 8) Porțiune dintr-o lucrare; compartiment. ~ea finală. ~ea practică. [G.-D. părții] /<lat. pars, ~tis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂRTIE ~i f. 1) Cărare făcută în zăpadă (prin bătătorire). 2) Fâșie de teren special amenajată prin zăpadă pentru practicarea unor probe sportive de iarnă. [G.-D. pârtiei; Sil. -ti-e] /<sl. prutu, sb. prt, prtina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂRȚ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal). /Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hop-de-o-parte m. desmetic, nebun: un soiu de hop-de-o-parte cu portul și cu gândul AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
parte f. 1. porțiune dintr’un lucru divizat între mai multe persoane: a făcut patru părți; 2. porțiune dintr’un tot: cele cinci părți ale lumii; 3. participare: a avea parte la beneficiile unei întreprinderi; 4. noroc: cum ți-o fi partea PANN; să n’am parte de...; 5. loc, lature, direcțiune: în toate părțile, la o parte; 6. fig. privință: despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierți EM.; 7. partidă: când aș da peste o parte bună CR.; 8. Gram. parte de cuvânt, diferite categorii de vorbe, ca nume, articol, verb, etc.; 9. gen (gramatical sau real): partea bărbătească, femeiască; 10. Muz. fiecare din melodiile a căror reunire formează armonia: bucată de patru părți; 11. Jur. cei ce sunt în proces: părțile sunt în prezență. [Lat. PARTEM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Parți m. pl. vechiu popor în Azia, se așeză la S.-E. de Marea Caspică, unde formă un regat puternic (250 a. Cr.), suplantat în urmă de Sasanizi. Călăreți plini de cutezare și buni arcași, Parții se luptară cu Romanii în timp de două secole.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârtie f. 1. cărare făcută prin zăpadă: a-și deschide o pârtie; 2. cărare în genere: o luară apoi pe pârtie ISP.; a-și da în pârtie, a se face om de treabă (în urma unei pedepse); 3. fig. răritură, gol: lehimea cruntă făcea pârtii grozave’n cetele române AL. [Serb. PRT].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tărța-părța f. pop. bagatelă: târța-pârța mai nimica PANN. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
párte f., pl. părțĭ (lat. párs, pártis; it. sp. pg. parte, fr. part). Bucată, fragment, porțiune: un sfert e a patra parte din ceva, escadronu e o parte din regiment, Eŭropa e unu din cele cincĭ părțĭ ale lumiĭ. Porțiune care se cuvine saŭ cade cuĭva: am și eŭ parte la cîștig. Noroc, soartă, ursită: așa ĭ-a fost partea, n’a avut parte să fie și el fericit. Loc, lature, direcțiune: în toate părțile țăriĭ. Privință: din partea paralelor staŭ bine. Partidă în căsătorie: o parte bună. (Pop.). Gen, sex: cuvînt de partea femeĭască, animal de partea bărbătească. Muz. Fiecare din melodiile care la un loc formează armonia. Fragment dintr’un cîntec. Jur. Fiecare din ceĭ doĭ adversarĭ care se judecă. A face cuĭva parte din ceva, a-ĭ lăsa și luĭ, a-l împărtăși și pe el. A pune de-o parte saŭ la o parte, a economisi, a rezerva. A te da la o parte, de-o parte saŭ într’o parte, a te da în lături. A avea parte la ceva, a avea drept de participare la ceva. A avea parte de ceva, să puĭ mîna pe ceva, a avea noroc de ceva. A lua parte la ceva, a participa la ceva. În partea dreaptă orĭ stîngă, în mîna dreaptă orĭ stîngă, la dreapta orĭ la stînga. În partea loculuĭ, în acest ținut, regiune: am fost și noĭ pin partea loculuĭ (= pe acolo). A fi într’o parte, a fi într’o ureche, a fi smintit. Gram. Parte de cuvînt, clasă de cuvinte (subst., adj., pron. ș. a.). Prov. Cine împarte, parte-șĭ face, cine e pus să împartă altora ceva, îșĭ rezervă luĭ o porțiune bună. Aĭ carte? Aĭ parte! (în vechime) Aĭ acte, documente? Eștĭ fericit (astăzĭ). Aĭ învățat la școală? Știĭ carte? Eștĭ fericit! În altă parte, aĭurea. Din altă parte, de aĭurea. În toate părțile, pretutindenea. Din toate părțile, de pretutindenea. La o parte! dă-te în lăturĭ, fugĭ! pe de o parte..., pe de alta, într’o privință... într’alta. Parte..., parte, o parte..., alta: dintre soldațĭ, parte aŭ murit de boale, parte în luptă. În parte, 1. parțial: a ploŭat în parte și pe acolo, 2. împreună, reciproc: s’aŭ bătut în parte. A parte (it. à parte), separat, în particular.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
părtésc v. intr. Țin parte, părtinesc: de nu mĭ-ar părti Domnul (Dos. la Tkt.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*părtinésc v. tr. (d. *părtean, partizan). Țin parte cuĭva, îs parțial cu el. V. intr. Vechĭ. Contribuĭ. – Și părtésc (Ur. Dos.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîrtie f. (sîrb. prt, pîrtie, prtiti, a deschide drum, vsl. prati, a călca în picĭoare). Carare pin zăpadă. – Și pîrte (CL. 1924, 198).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîrț (Triv.), interj. care arată zgomotu emisiuniĭ de gazurĭ din orificiu anal. (Înrudit pin sunet cu germ. farzen, a face pîrț). – Se zice și tîrt, tîrț și tîrța-pîrța.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tîrța-pîrța, V. pîrț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cotă-parte s. f., art. cota-parte, g.-d. art. cotei-părți; pl. cote-părți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!de o parte (opus lui: de altă parte) / (în tempo rapid) de-o parte [de-o pron. dĕo] prep. + adj. pr. + s. f.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
laoparte adv. (Dă-te ~.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!part1 adj. m., s. m., pl. parți; adj. f. partă, pl. parte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+parte (în ~) loc. adj., loc. adv. (arendare ~, adevărat numai ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+parte (într-o ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parte s. f., g.-d. art. părții; pl. părți (și în: a fi parte, a lua parte, a lua partea)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parte (pe de altă ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
parte (pe de o ~) / (în tempo rapid) pe de-o parte (într-o privință; dintr-un punct de vedere)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+părțile (din/în toate ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pârtie (desp. -ti-e) s. f., art. pârtia (desp. -ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (desp. -ti-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pârț1 (pop.) interj.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
+stat parte s. n. + s. f., pl. state părți, art. statele părți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cotă-parte s. f., art. cota-parte, g.-d. art. cotei-părți; pl. cote-părți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
la o parte loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*part1 adj. m., pl. parți; f. partă, pl. parte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parte s. f., g.-d. art. părții; pl. părți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
parți (populație iraniană) s. m. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pârtie (-ti-e) s. f., art. pârtia (-ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (-ti-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pârț1 (pop.) interj.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pe de o parte (tempo lent)/pe de-o parte (tempo rapid) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cotă-parte s. f., art. cota-parte, g.-d. art. cotei-părți; pl. cote-părți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de o parte prep. + art. + s. f. (tempo lent)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
de-o parte (tempo rapid)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
la o parte loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
parte s. f., g.-d. art. părții; pl. părți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
parți (populație iraniană) s. m. pl. (sg. part)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pârtie s. f. (sil. -ti-e), art. pârtia (sil. -ti-a), g.-d. art. pârtiei; pl. pârtii, art. pârtiile (sil. -ti-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pârț interj.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pe de altă parte loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pe de o parte loc. adv.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cotă-parte, gen. cotei-părți, pl. cote-părți
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
de o parte (opus lui: de altă parte)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
la o parte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pe de o parte
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pîrtie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cotă-parte, cote-părți pl.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
de o parte (de o parte și de altă parte).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
laoparte.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
pârtie, -tii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PARTE s. 1. v. bucată. 2. v. secțiune. 3. v. judecie. 4. v. submulțime. 5. v. pasaj. 6. v. fragment. 7. v. coastă. 8. v. latură. 9. v. sector. 10. v. loc. 11. v. direcție. 12. direcție, latură, sens. (Din toate ~țile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justițiabil. (~ într-un proces.) 14. v. tabără. 15. v. participație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PARTE s. v. destin, dotație, dotă, fatalitate, grupare, menire, moleculă, noroc, partidă, predestinare, rol, soartă, tabără, ursită, zestre, zodie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂRTIE s. v. cărare, potecă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PÂRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) târț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vânt, (pop.) bășină, fâsâială, (prin Bucov. și Maram.) târtâită, (fam.) pam.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PARTE s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, fragment, frîntură, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (O ~ dintr-un tot.) 2. diviziune, secțiune. (Lucrarea are trei mari ~.) 3. (IST.) judecie, unghi. (~ era o unitate administrativ-teritorială.) 4. (MAT.) submulțime. (O ~ a numerelor reale.) 5. pasaj. (O ~ gravă a unei simfonii.) 6. crîmpei, fragment, frîntură, (reg.) crîmpot. (A ascultat doar o ~ din discuția lor.) 7. coastă, dungă, latură. (Stă întins pe-o ~.) 8. extremitate, latură, margine. (Doarme pe ~ dreaptă a patului.) 9. porțiune, sector. (O ~ a pieței era destinată desfacerii brînzeturilor.) 10. loc, regiune, ținut. (Vezi cum e și prin alte ~ți.) 11. direcție, sens. (În ce ~ o iei?) 12. direcție, latură, sens. (Din toate ~țile veneau spre noi.) 13. (JUR.) (rar) justițiabil. (~ într-un proces.) 14. tabără. (Ce se aude din ~ adversă?) 15. participație. (~ la o afacere în comun.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
parte s. v. DESTIN. DOTAȚIE. DOTĂ. FATALITATE. GRUPARE. MENIRE. MOLECULĂ. NOROC. PARTIDĂ. PREDESTINARE. ROL. SOARTĂ. TABĂRĂ. URSITĂ. ZESTRE. ZODIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pîrtie s. v. CĂRARE. POTECĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PÎRȚ interj., s. 1. interj. (reg.) tîrț! 2. s. (FIZIOL.) gaz, vînt, (pop.) bășină, fîsîială, (prin Bucov. și Maram.) tîrtîită, (fam.) pam.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Parte ≠ întreg
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
parte (părți), s. f. – 1. Bucată, porțiune. – 2. Diviziune, secțiune. – 3. Rație. – 4. Loc. – 5. Grup, clică; apărare. – 6. Contractant, interesat. – 7. Intervenție, hîrtie. – 8. Direcție, latură. – 9. Raport, relație. – 10. Gen, sex. – 11. Clasă, castă, categorie. – 12. Soartă, destin. – 13. (Adv.) Parțial. -Mr. parte, megl. parti, istr. pǫrătŭ. Lat. partem (Pușcariu 1274; Candrea-Dens., 1339; REW 6254), cf. it., sp., port. parte, fr. part. După Meyer-Lübke, Rom. Gr., III, 221, sensul adverbial ar reproduce lat. partim. Weigand, Jb., XVI, 79, explică sensul 12 prin influența bg. čestu, care de asemenea, are două sensuri, dar Densusianu, GS, I, 312 a demonstrat că evoluția semantică este spontană. Der. părtaș, s. m. (participant; partizan, adept; coposesor, coproprietar); părtășie, s. f. (parțialitate, părtinire; participare; coproprietate); părtășire, s. f. (înv., participiu); părticea (var. părticică), s. f. (diminutiv al lui parte), pe care Pușcariu 1275 și REW 6257 îl derivă din lat. particĕlla, fără îndoială în mod echivoc; părti, vb. (înv., a favoriza); partnic, adj. (partizan, părtinitor), cu suf. -nic; părtini, vb. (înv., a participa; a fi de partea cuiva, a favoriza, a avantaja), din cuvîntul anterior sau, după Densusianu, Rom., XXXIII, 283 și Tiktin dintr-un *părtean dispărut; după Koerting 6881, din lat. partem tenēre); părtinitor, adj. (parțial, care se poartă cu parțialitate); nepărtinitor, adj. (imparțial); împărți, vb. (a distribui; a divide, a rupe; a separa; a face o diviziune), pe care Candrea-Dens., 1343 îl trimit la lat. impartῑre; împărțire, s. f. (diviziune); împărțeală, s. f. (diviziune, distribuire); împărțitor, s. m. (poștaș; s. n., divizor); deîmpărțit, s. n. (primul termen al unei împărțiri); copărtaș, s. m. (coproprietar, acționar); împărtăși, vb. (a comunica, a da de știre; refl., a lua parte, a participa; a lua cuminecătură), din părtaș, ca împărți din parte (pentru ultimul sens, Șeineanu, Semasiol., 49, propune un paralelism cu sl. pričęstiti sę, din čęsti „destin”; mai curînd s-ar părea că trebuie să se pornească de la sensul de „a comunica”, la fel ca în celelalte limbi romanice); despărți, vb. (a separa, a divorța; înv., a deosebi), pe care Candrea-Dens., 1344 îl trimit la lat. *dispartῑre; despărțeală (var. despărțenie), s. f. (separare); despărțămînt (var. despărțimînt), s. n. (departament), format după fr. département; despărțire, s. f. (separare; înv., sector, cartier; comisariat); despărțitor, adj. (care separă); despărțitură, s. f. (separator; departament; diviziune, secțiune); nedespărțit, adj. (inseparabil). Der. neol. partaj, s. n., din fr. partage; partener, s. m. din fr. partenaire; participa, vb., din fr. participer; participant, adj., din fr. paticipant; participiu, s. n., din fr. participe; participial, adj., din fr. participial; particular, adj., din fr. particulier; particularism, s. n.; particularitate, s. f.; particulariza, vb.; partidă (var. partid), s. f. și n. (întrecere sportivă; cont; cantitate de mărfuri; diversiune în comun; persoană susceptibilă de a contracta o căsătorie; înv., partid, facțiune), din it. de N. (ven.) partida, prin intermediul ngr. παρτιδα, sec. XVII, (Gáldi 222); partid, s. n. (facțiune), din fr. parti, ngr. παρτίδον; partitiv, adj.; partitură, s. f., din fr. partitura; partizan, s. m., din fr. partisan; parțial, adj., din fr. partiel; parțialitate, s. f.; imparțial, adj.; imparțialitate, s. f. – Din rom. provine rut. parti „ursită” (Candrea, Elemente, 404).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pîrtie (-ii), s. f. – 1. Cărare, potecă. – 2. Drum sau potecă deschisă în zăpadă. – 3. Urme de sanie. – Mr. părtică. Sb., slov. prt (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 247), cf. bg. părtina (Conev, 42), din sl. prati „a călca în picioare”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pîrț interj. – 1. Imită zgomotul unei bășini. – 2. Arată disprețul. Creație expresivă, cf. pîr, și Liebrecht, Germania, XVIII, 456. – Der. pîrțîi, vb. (a da pîrțuri); pîrțîială, s. f. (serie de bășini); pîrțuică, s. f. (diaree).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
părti, părtesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a părtini, a favoriza; a proteja. 2. a-și alege o parte din ceva.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
părți, part, și părțesc, vb. IV (înv.) 1. a împărți (în bucăți). 2 a împărți (cuiva ceva).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
colla parte (loc. it. „cu partea”), indicație ce se dă instrumentelor de acompaniament* pentru a se acomoda, a urmări partida* principală (solistică).
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
jeu-parti (cuv. fr. [jø parti], „joc în doi, dispută”), specie lirică medievală, un fel de întrecere poetic-muzicală, în care doi parteneri improvizează* alternativ, pe aceeași melodie, versuri care susțin teze opuse. În general, j. alternează 6 strofe, o strofă putând conține între 6 și 15 versuri, și se încheie cu 2 envois (dedicații) către arbitri, cântate pe melodia celei de a doua secțiuni a strofei. Termenul de j. sau parture era întrebuințat de poeții langue d’oil (la N de Loara); cei de langue d’oc (provensală) foloseau termenii tenso sau partimen. Se consideră că j. ar fi la originea „comediei cu cântecele” sau a vodevilului* din sec. 18. Se cunosc peste 180 de j., multe notate, peste 60 aparținând truverului* arlesian Jehan Bretel (m. 1272). Cele mai celebre, de Adam de la Halle: Jeu de la feuillée și Jeu de Robin et de Marion.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
parte (it. parte; fr. mouvement; germ. Teil, Satz) 1. Secțiune a unei lucrări ciclice* (ex. dansul* într-o suită; mișcarea (3) în sonată, simfonie*, concert (2); subdiviziunea cea mai mare într-un oratoriu* corespunzătoare actului* în operă*). 2. Partidă (2); știmă*.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARTE DE PROPOZIȚIE s. f. + prep. + s. f. (cf. lat. partem + lat. de + fr. proposition, lat. propositio): cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. Sunt considerate p.d.p. în limba română: subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar și apoziția. ◊ ~ principală: p.d.p. care constituie, în mod obișnuit, minimul necesar pentru realizarea unei propoziții, centrul de organizare al acesteia. Sunt considerate p.d.p. principale: subiectul și predicatul. ◊ ~ secundară: p.d.p. care se grupează în jurul p.d.p. principale, completându-le înțelesul. Sunt considerate p.d.p. secundare: atributul, complementul și elementul predicativ suplimentar. ◊ ~ independentă: p.d.p. care nu depinde sintactic de nici o altă unitate de această natură, care nu e subordonată niciodată unui element regent; p.d.p. care poate exista în cadrul propoziției fără ajutorul alteia, putându-se afla cu aceasta cel mult într-un raport de inerență (de interdependență). Sunt considerate p.d.p. independente: subiectul și predicatul. ◊ ~ dependentă (subordonată): p.d.p. care depinde sintactic de o altă unitate gramaticală (privită din punct de vedere morfologic), de un element regent; p.d.p. care nu poate exista în cadrul propoziției independent de acest regent. Sunt considerate p.d.p. dependente: atributul, complementul și elementul predicativ suplimentar. ◊ ~ coordonată: p.d.p. care se află într-un raport de coordonare cu o altă unitate de același fel (indiferent de nuanță, de aspect, de varietate). Pot fi coordonate: subiectul cu subiectul, predicatul cu predicatul (în acest caz, este vorba de fapt de o coordonare între două propoziții, de propoziții coordonate – v. și coordonare), atributul cu atributul, complementul cu complementul, elementul predicativ suplimentar cu elementul predicativ suplimentar (în mod excepțional pot exista în raport de coordonare și două părți de propoziție diferite: un atribut circumstanțial cu un complement circumstanțial, un element predicativ suplimentar cu un complement circumstanțial). v. și coordonare. ◊ ~ intercalată: p.d.p. așezată într-un loc neobișnuit între alte unități sintactice, în cadrul aceleiași propoziții sau într-o altă propoziție (în acest caz poate fi sau nu despărțită prin virgulă de restul comunicării). Pot fi intercalate numai părțile secundare de propoziție: atributul, complementul și elementul predicativ suplimentar (în mod excepțional, poate fi intercalat și predicatul însoțit de complemente între componentele subiectului multiplu). v. și intercalare. ◊ ~ simplă: p.d.p. alcătuită dintr-o parte de vorbire cu funcție sintactică determinată. Pot fi p.d.p. simple: subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar și apoziția (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). ◊ ~ complexă: p.d.p. alcătuită dintr-o parte de vorbire cu sens lexical suficient, precedată de un adverb de mod de precizare, de întărire, de exclusivitate sau de aproximație. Pot fi p.d.p. complexe: subiectul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar și apoziția (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). ◊ ~ multiplă: p.d.p. exprimată prin două sau mai multe părți de vorbire cu aceeași funcție sintactică, aflate în raport de coordonare. Pot fi p.d.p. multiple: subiectul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar și apoziția (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). ◊ ~ dezvoltată: p.d.p. alcătuită dintr-o construcție infinitivală relativă (subiectivă sau obiectivă), dintr-o construcție nominală infinitivală sau de supin, dintr-un substantiv și un adjectiv pronominal posesiv, dintr-un substantiv și un numeral cardinal etc. Pot fi p.d.p. dezvoltate: subiectul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar și apoziția (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). ◊ ~ anticipată: p.d.p. exprimată prin intermediul formelor pronominale personale, înaintea părților de vorbire care îndeplinesc această funcție. Pot fi p.d.p. anticipate: subiectul, complementul direct și complementul indirect (v. fiecare din aceste unități sintactice). ◊ ~ reluată: p.d.p. exprimată prin intermediul formelor pronominale personale, după părțile de vorbire care îndeplinesc această funcție. Pot fi p.d.p. reluate: subiectul, complementul direct și complementul indirect (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). ◊ ~ cu aspect pozitiv (pozitivă): p.d.p. neînsoțită de negația nu sau de prepoziția cu rol de negare fără. Pot fi p.d.p. cu aspect pozitiv: subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). ◊ ~ cu aspect negativ (negativă): p.d.p. însoțită de negația nu sau de prepoziția cu rol de negare fără. Pot fi p.d.p. cu aspect negativ: subiectul, predicatul, atributul, complementul și elementul predicativ suplimentar (v. fiecare dintre aceste unități sintactice). Pentru clasificarea p.d.p. v. criteriu.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PARTE DE VORBIRE s. f. + prep. + s. f. (cf. lat. partem + lat. de + vorbi < vorbă + suf. -i): clasă de cuvinte grupate după sensul lor lexical general și după caracteristicile lor morfologice și sintactice. Cuvintele din limba română au fost clasificate de gramatica tradițională în zece p.d.v.: substantiv, articol, adjectiv, numeral, pronume, verb, adverb, interjecție, prepoziție și conjuncție. Cercetările moderne și actuale au arătat însă clar rolul de instrument gramatical al articolului (element lipsit de sens lexical și de funcție sintactică de parte de propoziție), unii dintre lingviști scoțându-l din rândul p.d.v. Același lucru s-a spus și despre prepoziție și conjuncție, datorită abstractizării și gramaticalizării lor: și ele sunt tot instrumente gramaticale. Deși se opun p.d.v. cu sens lexical și cu funcție sintactică (substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul și interjecția) prin abstractizarea și gramaticalizarea lor, cei mai mulți lingviști le consideră totuși, în continuare, p.d.v. cu caracteristici distincte în cadrul celor zece unități morfologice stabilite de gramatica tradițională. ◊ ~ moștenită: p.d.v. rămasă într-o limbă din limba de bază sau din limbile care s-au încrucișat pentru a da naștere unei limbi noi. Astfel: articolele -l, -a, un, o, al, a, ai, ale etc.; substantivele casă, frate etc.; adjectivele bun, dulce etc.; numeralele trei, zece etc.; pronumele eu, (al) meu, se, acesta, cine, altul, nimeni etc.; verbele cânta, avea, vrea, fi etc.; adverbele afară, atunci etc.; interjecțiile vai, zău etc.; prepozițiile către, cu, de etc.; conjuncțiile că, însă, să, și etc. (toate din latină); barză, mânz, aprig, sterp, cruța, răbda, pururi etc. (din substrat). ◊ ~ împrumutată: p.d.v. luată dintr-o limbă străină. Astfel: muncă, mândru, razna, of (< v. slavă); grădină, bolnav, zvârli, ba, da, iată (< slavii de sud); boroană, pașol, țibă (< slavii de nord-est); oraș, viclean, cheltui, musai (< maghiară); basma, murdar, tiptil, halal (< turcă); dascăl, nostim, vopsi, agale (< neogreacă); cartof, fain, absolvi (< germană); bravo!, basta!, adio! (< italiană); algebră, dinamic, milion, explica, marș!, ura!, contra, or (< franceză); prim, ultim (< latină) etc. ◊ ~ formată pe terenul limbii române prin fonetică sintactică, derivare, compunere și conversiune, din elemente moștenite sau împrumutate: cel, cea, cei, cele (< pronumele demonstrative); frumusețe (< frumos + suf. -ețe), bună-cuviință, rănitul; cenușiu (< cenușă + suf. -iu), binevoitor (< bine + voitor), vestit; treisprezece (< trei + spre + zece), douăzeci și unu, al zecelea (< al + zece + le + a); dânsul (< de + însu + l), dumneata (< domnia + ta), însumi (< însu + mi), același (< acela + și), cel ce, oricare (< ori + care), nici unul; desface (< des + face), binevoi (< bine + voi); orbește (< orb + suf. -ește), morțiș (< mort + suf. -iș), pesemne (< pe + semne), nicidecum (< nici + de + cum), deschis, poate; aha!, pleosc!, trosc!, zdup!, doamne!; înspre (< în + spre), de pe lângă; căci (< că + ce), fiindcă (< fiind + că), ca să etc. ◊ ~ cu conținut noțional determinat (concret sau abstract: substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul și adverbul): patrie, devotat, ei, dânsele, opt, al doilea, lucra, aici etc. ◊ ~ fără conținut noțional determinat (articolul, prepoziția, conjuncția și interjecția): de, la, să, că, eh!, paf!, zvâc! etc. ◊ ~ cu sens lexical determinat (concret sau abstract: substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul și adverbul): soldat, viteaz, noi, dânșii, zece, al zecelea, lupta, acolo etc. ◊ ~ fără sens lexical determinat (articolul, prepoziția, conjuncția și interjecția): de, cu, să, că, aha!, bruh!, deh! etc. ◊ ~ concretă: p.d.v. cu conținut reprezentabil în planul senzorial, ca de exemplu nuc, soră, roșu, violet, acru, sărat, trăzni, fluiera, pocni, repede, zvrr! etc. ◊ ~ abstractă: p.d.v. cu conținut nereprezentabil în planul senzorial, ca de exemplu -l, -a, un, o, cel, cea, al, a; demnitate, pricepere, dreptate; isteț, înțelegător, inteligent; trei, cinci, șapte; noi, tu, acesta, fiecare; avea, crea, fi, gândi; mai, atât, fără, prin, și, dar etc. ◊ ~ simplă: p.d.v. alcătuită dintr-un singur element formant, dintr-o singură unitate de expresie, ca de exemplu -l, -a, un, o, cel, cea, al, a, munte, verde, voi, care, șase, merge, cum, ah!, cu, să etc. ◊ ~ compusă: p.d.v. alcătuită din două sau mai multe elemente formante sau unități de expresie distincte, ca de exemplu bunăvoință (< bună + voință), gura-leului, floare de colț, galben-închis, nord-american, macedoromân (< macedo + român), treizeci (< trei + zeci), însuși (< însu + și), acestălalt (< acest + alalt), cel ce, oricine (< ori + cine), nici unul, binevoi (< bine + voi), astăzi (< astă + zi), înspre (< în + spre), ci și etc. ◊ ~ flexibilă: p.d.v. care-și schimbă forma pentru a putea exprima diferite raporturi gramaticale (articolul, substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele și verbul). Astfel: o masă, unei mese; o fată harnică, unei fete harnice; un(ul) – unui(a), o (una) – unei(a); eu, mie, pe mine; cânt, cânți, cântă etc. ◊ ~ neflexibilă: p.d.v. care nu-și schimbă forma pentru a putea exprima diferite raporturi gramaticale (adverbul, interjecția, prepoziția și conjuncția). Astfel: oriunde, oricând, oricum; vai!, bravo!; sub, peste; însă, că, să, deși etc. ◊ ~ cu funcție sintactică determinată, în cadrul propoziției (subiect, predicat, nume predicativ, atribut, complement, element predicativ suplimentar, apoziție): substantivul, adjectivul, numeralul, pronumele, verbul, adverbul și interjecția. ◊ ~ fără funcție sintactică determinată în cadrul propoziției: articolul, prepoziția și conjuncția. ◊ ~ incidentă: p.d.v. intercalată între virgule, fără legătură sintactică cu celelalte și, deci, fără funcție sintactică în cadrul propoziției, ca în exemplele „Nu s-a oprit, desigur, în acel loc”; „Avea pentru asta, firește, un motiv în plus”. ◊ ~ cu distribuție unidirecțională: p.d.v. care intră în combinație, în cadrul unui context dat, obligatoriu, pe rând, cu câte un singur termen: articolul, substantivul, majoritatea adjectivelor, numeralul, majoritatea pronumelor, majoritatea verbelor, majoritatea adverbelor și unele interjecții. ◊ ~ cu distribuție bidirecțională: p.d.v. care intră în combinație, în cadrul unui context dat, obligatoriu, simultan cu doi termeni: adjectivele pronominale relative, pronumele relative, verbele copulative, adverbele relative, prepozițiile, conjuncțiile și câteva interjecții-copule (iată, iacă și iacătă). v. și cuvânt, iar pentru clasificarea p.d.v. – criteriu.
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AUDIATUR ET ALTERA PARS (AUDI ALTERAM PARTEM) (lat.) să fie ascultată și cealaltă parte – Seneca, „Medeea”, act. II, scena 2, 199. O judecată dreaptă cere ascultarea argumentelor ambelor părți.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARS PRO TOTO (lat.) parte pentru întreg – Figură de stil, denumită sinecdocă, constând în sugerarea întregului prin descrierea sau numirea unei părți caracteristice din întreg.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PÄRT, Arvo (n. 1935), compozitor estonian. Din 1980, stabilit la Viena, apoi la Berlin. Lucrează ca inginer de sunet. Creație inițial într-un stil tradițional, apoi perioadă matematică și serială („Perpetuum Mobile”, „Diagrammid”). Ulterior integrează tradiția, prin tehnici de colaj („Collage teemal Bach”, „Credo”) și evoluează spre un stil sincretic, asociind referințele gregoriene cu sonorități noi („Simfonia a III-a”), într-un profund caracter religios.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARȚI (< fr., lat.) s. m. pl. Popor nomad de origine iraniană, care a întemeiat în sec. 3 î. Hr., între Eufrat și Ind, statul part, încorporat în sec. 3 d. Hr. Imp. Sasanid.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
S ODNOI STORONÎ, NELZEA NE SOZNATSEA, S DRUGOI STORONÎ NELZEA NE PRIZNATSEA (C OДHOЙ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE COЗHATЬCЯ, C ДPYГOИ CTOPOHЬI, HEЛЬЗЯ HE ПPИЗHATЬCЯ) (rus.) pe de o parte, nu pot să nu recunosc, pe de altă parte, trebuie să mărturisesc – Saltîkov-Șcedrin, „Pohoroni”. Caracterizarea atitudinii duplicitare și a lipsei de principii în viața publică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Audiatur et altera pars sau Audi alteram partem (lat. „Să fie ascultată și cealaltă parte” sau „Ascultă și cealaltă parte”). Filozoful și scriitorul Seneca, care a trăit pe vremea împăratului roman Nero, a folosit aceste cuvinte în tragedia sa Medeea (act. II, sc. 2). Expresia a avut mai întîi un caracter judiciar, în scopul audierii ambelor părți în proces. Cu timpul, semnificația s-a extins, aplicîndu-se pînă astăzi la orice neînțelegere, la orice conflict, în sensul că trebuie ascultate toate părțile în litigiu, pentru a putea judeca temeinic și fără părtinire. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
La part du lion (fr. „Partea leului”) – Expresia a rămas din fabula lui La Fontaine Junca, capra și oaia, în societatea leului (cartea I, fab. 6). Invocînd calitatea lui de rege al animalelor, forța lui, curajul lui, ghearele lui, leul își arogă pentru fiecare dintre aceste atribute cîte o parte din pradă la împărțeala pe care o face cu junca, capra și oaia, așa încît se alege cu de patru ori pe atît cît i s-ar fi cuvenit de fapt. La Fontaine, la rîndul lui, s-a inspirat din Fedru (fabula 5 din cartea I), în care fabulistul latin, istorisind o împărțeală similară, ajunge la aceeași concluzie pe care o exprimă prin gura leului: „Ego primam tollo, nominor quoniam leo” (Eu iau prima parte, fiindcă mă numesc leu). Expresia partea leului e folosită deci pentru a ilustra un avantaj ce pe nedrept și-l face cineva, numai pe baza faptului că e mai puternic, adică pe ceea ce germanii numesc „Faustrecht” – dreptul pumnului (vezi). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Săgeata Parților – Parții, vechi popor scitic (au întemeiat un regat lîngă Marea Caspică în secolul III î.e.n.), erau vestiți călăreți și arcași. În lupte, retragerea lor era mai periculoasă decît atacul, căci de pe cai, stînd cu spatele, trăgeau cu arcul peste umăr, țintind cu mare dibăcie în dușmanii urmăritori. „Săgeata Parților” a devenit astfel o expresie prin care se înțelege un gest sau un cuvînt, lansat în clipa plecării, cu efect hotărîtor. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
parti I. partiuri s. n. (adol.) petrecere. II. s. f. (pub.) universitate particulară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a fi într-o dungă / într-o parte expr. a fi nebun / țicnit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a întoarce (pe cineva) pe partea cealaltă expr. a bate foarte rău (pe cineva).
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
din față / părți expr. 1. deloc. 2. nimic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hai, pârț! expr. (adol., vulg.) pleacă!, fugi!, du-te de-aici!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
în partea ailaltă / ailantă expr. (în perioada comunistă) în Occident.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
parchează în altă parte! expr. (iron.) caută-ți un alt partener de flirt / de sex!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârtie! interj. faceți loc!, dați-vă la o parte!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pârț I. pârțuri s. n. (pop.) gaze intestinale II. interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal)
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M99) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: pâr-ti-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cotă-parte, cote-părțisubstantiv feminin
part, partăadjectiv
- 1. Care aparține parților, care se referă la parți. DEX '09 MDN '00
- 1.1. Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. DEX '09 MDN '00
-
etimologie:
- parthe DEX '09 MDN '00
parte, părțisubstantiv feminin
- 1. Ceea ce se desprinde dintr-un tot, dintr-un ansamblu, dintr-un grup etc., în raport cu întregul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tata... aducea în traistă o pîine mare albă, o jimblă. Mama o frîngea cu mîinile ei tremurătoare în nouă părți. SAHIA, N. 32. DLRLC
- Și eu sînt mică parte din trista omenire. ALEXANDRESCU, P. 77. DLRLC
- Nimic nu-i făr’ de-atîrnare, ci părțile lumii toate Se împărtășesc din totul, cu totul fiind legate. CONACHI, P. 290. DLRLC
- 1.1. A treia (a patra etc.) parte = o treime (o pătrime etc.). DLRLC
- Pentru sprîncene-mbinate, Umblu țara jumătate Și Moldova-a treia parte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 18. DLRLC
-
- În parte = în oarecare măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: parțial
- Eu nu spun că n-ai dreptate, dar numai în parte. DEMETRIUS, C. 23. DLRLC
- Nici bun, nici rău este omul, decît purure în parte. CONACHI, P. 285. DLRLC
-
-
- Să privim în parte fiecare din aceste categorii. CARAGIALE, O. III 219. DLRLC
- Va fi greu a socoti folosul ce va avea fiecare în parte. ODOBESCU, S. II 110. DLRLC
- Oricare din aceste frumuseți în parte ar fi fost de ajuns ca să deștepte un simțimînt de mirare. NEGRUZZI, S. I 44. DLRLC
-
- În parte = făcând abstracție de ceilalți. DEX '09 DEX '98sinonime: aparte
- În parte = în special, în mod deosebit. DLRLCsinonime: aparte
- Numit pentru a treia oară vistier și apoi la 1780 spătar, el se ocupă, în parte, a regula seama acestor dregătorii și, în general, a da puternicul său ajutor domnitorului. ODOBESCU, S. I 271. DLRLC
- Eu nu îți cer în parte nimica pentru mine; Soarta-mi cu a mulțimii aș vrea să o unesc. ALEXANDRESCU, P. 78. DLRLC
-
- În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cea mai mare parte (din... sau dintre) = majoritate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: majoritate
- Cea mai mare parte dintre invitați plecaseră. CAMIL PETRESCU, U. N. 118. DLRLC
-
- Parte..., parte... = (despre oameni) unii... alții...; (despre lucruri) atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) unii oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vreo zece sau cincisprezece bărbați, parte în picioare, parte așezați pe mese ori pe scaune, fumau, vorbeau, se certau, glumeau. GALAN, B. I 24. DLRLC
- Averea, moș Ilie a cîștigat-o parte prin negoț, parte prin contrabanda ce-o face și acuma. GHEREA, ST. CR. I 178. DLRLC
-
-
- 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența sau de esența unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Corpul omenesc se compune din trei părți: capul, trunchiul și membrele. DLRLC
- 2.1. Compartiment, sector. DEX '09 DEX '98sinonime: compartiment sector
- 2.3. Parte de vorbire (sau de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate după sensul lor lexical fundamental și după caracteristicile morfologice și sintactice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În limba romînă, cuvintele se împart în zece categorii numite părți de vorbire. GRAM. ROM. I 107. DLRLC
-
- 2.4. Parte de propoziție = cuvânt sau grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziții, care poate fi identificat ca unitate sintactică aparte după funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Părțile propoziției sînt: subiectul, predicatul, atributul și complementul. GRAM. ROM. II 61. DLRLC
-
- 2.5. Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- «Dumbrava minunată» are mai multe părți, mai multe «momente». IBRĂILEANU S. 3. DLRLC
-
- 2.6. Ceea ce revine de executat fiecărui interpret sau fiecărui instrument dintr-o partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. DEX '09 DEX '98
- 2.7. Porțiune a corpului unui om sau al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. DEX '09 DEX '98
- A face parte din... (sau dintre...) = a fi unul dintre elementele componente ale unui tot; a fi membru al unei grupări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ești amic sau tu faci parte din cumpliții ani de rele. ALECSANDRI, P. A. 87. DLRLC
-
-
- Boierii stau și se uită; și... nu iau parte la năcazul obștei. SADOVEANU, E. 89. DLRLC
- Prin lumea rumenă de apunerea frumoasă trece călugărul nostru, neluînd parte la fermecata stare a firii. EMINESCU, N. 50. DLRLC
- Numai tu să nu iei parte la obșteasca înfrățire, La obșteasca fericire, La obștescul viitor? ALECSANDRI, P. A. 82. DLRLC
-
-
- 3. Ceea ce revine cuiva printr-o împărțire, printr-o învoială, dintr-o moștenire etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Totuși, n-am putut să-mi iau întreaga parte de moștenire cuvenită. CAMIL PETRESCU, U. N. 33. DLRLC
- Vrem să cumpărăm noi moșia... ca s-o muncim fiecare cît ne-o veni partea. REBREANU, R. I 142. DLRLC
- Din partea mea cea din casă Fă, maică, masă frumoasă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. DLRLC
- 3.1. Ceea ce e hărăzit sau sortit (în bine sau în rău) cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De ce boala și moartea să fie partea voastră? EMINESCU, O. I 59. DLRLC
- A (nu) avea parte de cineva (sau de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia sau de existența cuiva sau a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ea a avut parte de altă soartă. SADOVEANU, E. 102. DLRLC
- După trei ani era licențiat în drept, dar bieții părinți n-au avut parte să se bucure de succesele lui universitare. VLAHUȚĂ, O. A. 258. DLRLC
- Nici în anu acesta n-o să aibă parte de merele lui cele aurite. ISPIRESCU, E. 83. DLRLC
- Tot de stăpîni calici mi-am avut parte. CREANGĂ, P. 200. DLRLC
- Vai de ea, sărmana-i mamă, Milă mi-e de ea acu, – Căci așa de scurtă vreme Parte de copil avu! COȘBUC, P. II 272. DLRLC
- [Copilul] o să fie Făt-Frumos și drăgăstos și parte n-o să aveți de el. ISPIRESCU, E. 2. DLRLC
- Trandafir de pe cetate, Spune mîndrii sănătate, Că de mine n-are parte, Că-mpăratul ne desparte! HODOȘ, P. P. 80. DLRLC
- (Ca formulă de jurământ) Știi d-ta... – Să n-am parte de Joițica, dacă știu. CARAGIALE, O. I 124. DLRLC
-
-
-
- Ea vede bine că ei are să-i iasă nume rău și că n-are să mai aibă nici o parte. MIRONESCU, S. A. 93. DLRLC
- Și-a cumpărat și el bilet și am intrat cu toții... Om fără parte! Domnișoara Henriette nu juca. CARAGIALE, N. S. 126. DLRLC
- Măi soață și măi fîrtate! Se vede că n-avem parte; Partea și cu binele Ni l-au luat. ȘEZ. V 47. DLRLC
-
- 3.3. Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soțul sau soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd aș da peste o parte bună, aș face poate și eu pasul acesta. CREANGĂ, P. 161. DLRLC
- Te-am îndrăgit de pe mers, Că ți-i mersul leganat, La inimă mi-ai picat, – Cum dragă nu ți-oi pica Dacă tu ești partea mea. SEVASTOS, C. 48. DLRLC
- Unele nu se mărită; pentru că, după cum crede poporul, le-a murit ursitul sau nu le-a sosit încă partea. MARIAN, NU. 15. DLRLC
-
- 3.4. Zestre. DLRLCsinonime: zestre
- Ia, tu june, fata mea, Că parte cu ea ț-oi da. HODOȘ, P. P. 148. DLRLC
-
- Cine-mparte parte-și face, se zice despre cel care, făcând o împărțeală, își oprește partea cea mai bună. DLRLC
- Partea leului = partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig (realizat în comun), pe care și-o rezervă cineva pentru sine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văd că... partea leului e pusă la o parte, mormăi cu ironie. VORNIC, P. 167. DLRLC
-
- A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a-l avea în vedere cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De bună slujbă ei să vă facă parte. BOLINTINEANU, O. 165. DLRLC
-
- A-și face parte (din...) = a-și însuși ceva (în mod abuziv). DEX '09 DEX '98
- A fi la parte cu cineva = a fi asociat cu cineva la o afacere, a beneficia împreună cu altul de pe urma unui câștig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- [Avocatul] se bucura cînd putea să-i înfunde, ca și cum ar fi fost la parte cu stăpînul. PAS, Z. I 151. DLRLC
-
-
- 4. Contribuție în bani sau în muncă la o întreprindere, la o afacere etc., dând dreptul la o cotă corespunzătoare din beneficiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ai merge la aceste terenuri parte dreaptă cu societatea noastră. C. PETRESCU, R. DR. 187. DLRLC
- [Spiridon] intră și el cu parte în prăvălie, se însoară și se face «negustor». GHEREA, ST. CR. I 336. DLRLC
- Onorabil băiat! îl fac tovarăș la parte. CARAGIALE, O. I 48. DLRLC
- Faceți ca-n astă lume să aibă parte dreaptă, Egală fiecare și să trăim ca frați. EMINESCU, O. I 60. DLRLC
- 4.1. Cota respectivă care revine fiecărui participant. DEX '09
- În parte = (care se face) în mod proporțional. DEX '09 DEX '98
- În parte = (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. DEX '09 DEX '98
- A da sau a munci (un pământ) în parte = a da sau a munci (un pământ) în dijmă. DLRLC
- Dă la oameni să-i muncească în parte, iar el doarme. DUMITRIU, N. 167. DLRLC
- Greutățile vieții l-au silit într-un timp să-și părăsească starea de om liber și să se ducă la muncă «în parte». SADOVEANU, E. 92. DLRLC
- Dau în parte [pămîntul], să-l muncească. STĂNOIU, C. I. 65. DLRLC
-
-
- La parte = (care este angajat) cu plata într-o anumită cotă din beneficiul realizat. DEX '09
- Parte și parte = în părți, în cote egale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- La cîștig mergeau parte și parte. CAMIL PETRESCU, O. I 224. DLRLC
-
-
-
- De prin părțile noastre la răscoală mulți s-au dus. STANCU, D. 8. DLRLC
- A văzut umblînd pe acolo oameni îmbrăcați ca și prin părțile ei. SADOVEANU, B. 76. DLRLC
- Noi sîntem de prin partea muntelui. BART, S. M. 35. DLRLC
- În orice parte-a lumii străin eu mă găsesc. ALECSANDRI, O. 78. DLRLC
- La alegerea comitetului în anul 1850 vor lua parte toți aderenții șezători în orice parte de loc. GHICA, A. 798. DLRLC
- 5.1. Cele patru părți ale lumii = cele patru puncte cardinale. DLRLC
- Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
- Din tus-patru părți a lumii se ridică-nalt pe ceruri... nouri negri. ALECSANDRI, P. A. 111. DLRLC
-
- Din (sau de prin) partea (sau părțile) locului = care este din (sau în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cu ceea ce am auzit de la bătrînii din partea locului m-am putut întoarce în anii duși. SADOVEANU, O. VII 271. DLRLC
- Fiind din partea locului, putea să fie de mare folos. CAMIL PETRESCU, O. II 12. DLRLC
- De prin partea locului viu. DELAVRANCEA, O. II 19. DLRLC
-
- În (sau din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Bătrîna aruncă priviri speriate în toate părțile. STANCU, D. 158. DLRLC
- L-au căutat în toate părțile. VLAHUȚĂ, O. A. 216. DLRLC
- Purcelul zburda și se tologea numai pe covoare, în toate părțile. CREANGĂ, O. A. 169. DLRLC
-
- În nicio parte = nicăieri. DEX '09 DLRLCsinonime: nicăieri
- Tu te duci, bade, departe, Să n-ai bine-n nici o parte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 264. DLRLC
-
- În ce parte? = unde. DEX '09 DLRLCsinonime: unde
- În ce parte De tine să fug departe? ALECSANDRI, P. II 102. DLRLC
-
- Din ce parte de loc? = de unde? DEX '09
- Ia spune-mi, flăcăule, din ce parte de loc ești? ISPIRESCU, E. 298. DLRLC
-
- În (sau prin) partea locului = în (sau prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. DEX '09 DLRLC
- Sînt niște rămășițe de fundamente despre cart se zice, în partea locului, că ar fi fost o întăritură. ODOBESCU, S. II 213. DLRLC
-
- În altă parte = în alt loc. DEX '09 DLRLCsinonime: aiurea
- M-a zărit și el, dar s-a făcut că se uită într-altă parte. VORNIC, P. 20. DLRLC
-
-
- 6. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei ființe etc.; fiecare dintre cele două laturi sau dintre fețele ori muchiile unui obiect. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extremitate latură margine
- Arde-te-ar focul, cetate! Pe trei părți cu lemne verzi... Pe de-o parte cu uscate. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 313. DLRLC
- În parte de denainte mă vor apăra copacii, iar cătră cea dinapoi, muntele. DRĂGHICI, R. 49. DLRLC
- Întoarce-te pe partea cealaltă. SADOVEANU, B. 56. DLRLC
- «Mircea» deodată se culcă într-o parte, așa că apa năvălește înăuntru pe punte. BART, S. M. 19. DLRLC
- Vindea cîte-o iapă chiar în mijlocul drumului și atunci rămînea oiștea goală pe de o parte. CREANGĂ, O. A. 113. DLRLC
- 6.1. Înfățișare, aspect, unghi sub care pot fi privite problemele, faptele, fenomenele. DLRLC
- Partea comică a unei întâmplări. DLRLC
-
- (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (sau pe de alta...) = într-un loc..., într-alt loc...; într-o privință..., în altă privință..., dintr-un punct de vedere..., din alt punct de vedere... DEX '09 DEX '98 DLRLC
- De o parte și de alta a munților atît portul cît și datinile și limba sînt impresionant de asemănătoare. SADOVEANU, E. 92. DLRLC
- Dete de o cîmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pîrlită. ISPIRESCU, L. 5. DLRLC
- Într-un buc au și ales năsipul de o parte și macul de altă parte. CREANGĂ, O. A. 258. DLRLC
- Pe de o parte îți vine a rîde și pe de alta îți vine a-l plînge. CREANGĂ, P. 243. DLRLC
- Pe de o parte l-a cuprins spaima, iară pe de alta s-a îndrăcit de ciudă. CREANGĂ, P. 256. DLRLC
- Dacă pe de o parte răul a ne trage se silește, Pe de alta iarăși mintea la bine ne hotărăște. CONACHI, P. 295. DLRLC
-
-
- Șlicul de samur, pus cam într-o parte, era împodobit cu un surguci alb. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
- Într-o latură. DLRLC
- Căci perdelele-ntr-o parte cînd le dai, și în odaie Luna varsă peste toate voluptoasa ei văpaie... EMINESCU, O. 130. DLRLC
-
-
- La o parte = într-o latură, la oarecare distanță, mai la margine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fata voi să-i ajute; ea o dădu la o parte cu cotul. SADOVEANU, B. 62. DLRLC
- Încet perdeaua de arbori se trage la o parte, deschizînd ochilor una din cele mai încîntătoare priveliști. VLAHUȚĂ, R. P. 31. DLRLC
-
-
- Să-nlemnim stînd la o parte, nemișcați ca un buștean. HASDEU, R. V. 125. DLRLC
-
- A se da la o (sau într-o) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva. DEX '09 DEX '98
- La o parte! = ferește-te! fă loc! DEX '09
- Se grăbiră să dea ajutor primarului strigînd: La o parte! REBREANU, I. 23. DLRLC
-
- A da la o parte = a deplasa lateral. DEX '09
-
- Ia las’ șaga la o parte, măi omule. CREANGĂ, P. 127. DLRLC
-
- A fi (cam) într-o parte = a fi zăpăcit, țicnit, nebun. DEX '09 DLRLC
-
-
- Îi auzea glasul din partea bucătăriei. BASSARABESCU, V. 20. DLRLC
- Dintr-o parte = dintr-o latură. DLRLC
- Mi-a aruncat o privire dintr-o parte. SADOVEANU, N. P. 62. DLRLC
- Bate vîntul dintr-o parte, Iarna-i ici, vara-i departe. EMINESCU, O. I 214. DLRLC
-
- Într-o parte... într-alta (sau într-o parte și într-alta) = în direcții diferite. DLRLC
- Apa eleșteului se trase într-o parte și într-alta. ISPIRESCU, L. 37. DLRLC
- Au plecat... unii-ntr-o parte, alții-ntr-alta. CARAGIALE, O.III 41. DLRLC
-
-
- 8. Punct de vedere într-o problemă dată. DEX '09 DEX '98sinonime: privință
- Din partea mea fă ce vrei. DEX '09 DEX '98
- Din (rar despre) partea cuiva (sau a ceva) = în ceea ce privește pe cineva sau ceva; de la cineva sau ceva. DLRLC
- Despre partea asta n-am nici o grijă, Simioane. VORNIC, P. 173. DLRLC
- Fiți pe pace din partea mea. ISPIRESCU, L. 334. DLRLC
- Are voie din partea mea să se ducă. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
- Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
-
-
- 9. Categorie socială, profesională etc.; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: colectivitate grup tabără
- S-a hotărît ca de-acum înainte să aibă a face mai mult cu parte negustorească. CREANGĂ, O. A. 116. DLRLC
- Cică... s-ar fi jurat cu jurămînt ca să nu mai aibă a face cu parte duhovnicească. CREANGĂ, O. A. 115. DLRLC
- Din (sau dinspre) partea mamei (sau a tatălui) = care face parte din familia mamei (sau a tatălui). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Unchiul din partea mamei. DLRLC
-
- A fi de partea cuiva = (despre unele abstracte) a reveni cuiva de drept, a aparține cuiva. DLRLC
- Mi-au spus că dreptatea e de partea mea. CAMIL PETRESCU, U. N. 38. DLRLC
-
- A fi (sau a se declara, a se da, a trece) de partea cuiva = a fi alături de cineva, a se ralia la punctul de vedere al cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: alătura
- Tu de partea cui ești? DEMETRIUS, C. 18. DLRLC
- Eu, deși nu sînt de partea imitatorilor, îi dau cuvînt. BOLINTINEANU, O. 358. DLRLC
- Spre nedumerirea mea îndurerată, mama și surorile mele au trecut de partea lui. CAMIL PETRESCU, U. N. 37. DLRLC
-
- A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. DEX '09 DEX '98
- A lua (sau a ține) parte (sau partea) cuiva = apăra, favoriza, sprijini, susține, încuraja. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văzînd că flăcăii țin totuși partea lui Ion, se simțea umilit. REBREANU, I. 31. DLRLC
- În fața sau în lipsa mea, el totdeauna îmi ținea parte. GANE, N. III 66. DLRLC
- Unii-l iau grăbit la vale, Alții-n glumă parte-i țin. COȘBUC, P. I 225. DLRLC
-
- A se arunca (sau a se da, a semăna) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: semăna
- Au început a vorbi ele înde ele, că spînul de feli nu samănă în partea lor. CREANGĂ, P. 210. DLRLC
-
- Din partea cuiva = în numele, ca reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vin din partea Ministerului Industriei. DEMETRIUS, C. 26. DLRLC
- Spînul se înfățișează înaintea împăratului cu cartea din partea craiului. CREANGĂ, P. 208. DLRLC
-
- Parte(a) bărbătească = (ființă de) sex masculin; totalitatea bărbaților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Din cele trei împărătese ce mi-au slujit de soții, n-am avut parte de parte bărbătească. DELAVRANCEA, S. 86. DLRLC
- De parte(a) bărbătească = de sex masculin. DLRLC
- N-avea copii de partea bărbătească. SBIERA, P. 73. DLRLC
-
-
- Parte(a) femeiască = (ființă de) sex feminin; totalitatea femeilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Așa sîntem noi, partea femeiască. ALECSANDRI, T. I 341. DLRLC
- Această lamă, fiind parte femeiască și întîmplîndu-se a ave doi miei, îi urma maicei lor. DRĂGHICI, R. 99. DLRLC
- De parte(a) femeiască = de sex feminin. DLRLC
-
-
- 10. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate într-o acțiune, într-o afacere sau într-un proces; fiecare dintre statele implicate într-un conflict, angajate în tratative etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Parte adversă. DLRLC
- 10.2. Parte contractantă = fiecare dintre persoanele sau dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- pars, -tis DEX '09 DEX '98
parți, parțisubstantiv masculin plural
- 1. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în secolul III î.e.n. DEX '09
etimologie:
- Parthes DEX '09
pârtie, pârtiisubstantiv feminin
- 1. Cărare sau drum făcut prin zăpadă. DEX '09 DEX '98 DLRLCdiminutive: pârtioară
- Afară, viscolul zidise troiene pînă la streșină. Pîrtiile abia despicau calea îngustă de la o poartă la alta. C. PETRESCU, A. 108. DLRLC
- Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă și era o minune de pîrtie. VLAHUȚĂ, O. A. II 264. DLRLC
- Băieții mergeau răpede cît puteau, dar nu sporeau la mers, căci pîrtie pînă la stînă nu era. CONTEMPORANUL, VIIII 98. DLRLC
- Drumul robilor se deslușea ca o pîrtie alburie prin spuza stelelor. SANDU-ALDEA, U. P. 128. DLRLC
- 1.1. Culoar amenajat (și marcat) prin zăpadă, în vederea practicării unor sporturi de iarnă (bob, schi etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- În zilele vacanței, un grup de pionieri și pioniere din tabăra de la Predeal se întrec cu săniuțele pe întinsul pîrtiei de zăpadă. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2868. DLRLC
-
-
- 2. Drum deschis prin semănătură, printr-un desiș de pădure etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Intrară într-un bunget de pădure. Aici o luară apoi pe o pîrtie. ISPIRESCU, L. 354. DLRLC
- Tot mai cercînd el ba ici, ba colea, înspre sară, numai ce dă de-o pîrtie. CREANGĂ, P. 144. DLRLC
- Rup clopotele pîrtii și dîre fac pe cer. LESNEA, I. 29. DLRLC
-
etimologie:
- prŭtŭ DEX '98 DEX '09
- prt, prtina DEX '98 DEX '09
pârținterjecție
- 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de gazele eliminate din organism prin orificiul anal. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- DEX '98 DEX '09