căutare avansată
Din totalul de 61 sunt afișate 17 definiții pentru part, parte, parti, parți, părti, părți, pârte   declinări

PART1, -Ă, parți, -te, adj. Care aparține părților, care se referă l-a părți. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia limbilor iraniene, vorbită de parți. – Din fr. parthe.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PART2 interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁRTE, părți, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintrun tot, dintrun ansamblu, dintrun grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți, aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... s-au dintre) = majoritatea. Parte..., parte... = (despre oameni) uni... alți...; (despre lucruri) atât..., cât și...; (în corelație cu sine însuși) uni oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri.... 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența s-au de esența unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (s-au de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate dupe sensul lor lexical fundamental și dupe caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt s-au grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziți, care poate fii identificat k unitate sintactică aparte dupe funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ◊ Expr. A face parte din... (s-au dintre...) = a fii unul dintre elementele componente ale unui tot; a fii membru al unei grupări. A loa aparte l-a... = a participa; a contribui l-a... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret s-au fiecărui instrument dintro partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Spec. Porțiune a corpului unui om s-au al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printro împărțire, printro învoială, dintro moștenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintrun bun, dintrun câștig (realizat în comun), care șio rezervă cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; a1 avea în vedere cu... Ași face parte (din...) = ași însuși ceva (în mod abuziv). A fii l-a parte cu cineva = a fii asociat cu cineva l-a o afacere, a beneficia împreună cu altul dupe urma unui câștig. ♦ (Pop.) Ceea ce e hărăzit s-au sortit (în bine s-au în rău) cuiva; soartă, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (s-au de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia s-au de existența cuiva s-au a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Fam., k fonnulă de jurământ) Să nam parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; pop.) Persoană considerată k find predestinată să devină soțul s-au soția cuiva ori în legătură cu care se face im proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani s-au în muncă l-a o întreprindere, l-a o afacere etc., dând dreptul l-a o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. Loc. adj. și adv. În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata întro anumită cotă din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ◊ Loc. adj. Din (s-au de prin) partea (s-au părțile) locului = care este din (s-au în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). ◊ Loc. adv. În (s-au din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. în nicio parte = nicăieri. în ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (s-au prin) partea locului = în (s-au prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. în altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei fințe etc.; fiecare dintre cele două laturi s-au dintre fețele ori muchile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (s-aupe de alia...) = întrun loc..., întralt loc...; întro privință..., în altă privință..., dintrun punct de vedere..., din alt punct de vedere... întro parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte = a) întro latură, l-a oarecare distanță, mai l-a margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da l-a o (s-au întro) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte! = fereștete! fă loc! A da l-a o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune l-a o parte = a economisi, a strânge. A lăsa l-a o parte = a renunța l-a..., a înceta să... (Fam.) A fii (cam) întro parte = a fii zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu). 4. Fig. Punct de vedere întro problemă dată; privință. Din partea mea fi ce vrei. III. 1. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ◊ Loc. adj. Din (s-au dinspre) partea mamei (s-au a tatălui) = care face parte din familia mamei (s-au a tatălui). ◊ Expr. A fii (s-au a se declara) de partea cuiva = a fii alături de cineva, a se ralia l-a punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A loa (s-au a ține) parte (s-au partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Pop.) A se arunca (s-au a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, k reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (fință de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (fință de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate întro acțiune, întro afacere s-au întrun proces; fiecare dintre statele implicate întrun conflict, angajate în tratative etc. ◊ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele s-au dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PARȚI s. m. pl. Veche populație, nomadă, de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, între Eufrat și Ind, unde a întemeiat un puternic stat în sec. III î. H. – Din fr. Parthes.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PẤRTE s. f. v. pârtie.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PART interj. (Rar) Cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură (dată cu palma). – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PÁRTE, părți, s. f. I. 1. Ceea ce se desprinde dintrun tot, dintrun ansamblu, dintrun grup etc., în raport cu întregul; fragment, bucată, porțiune. ◊ În parte = a) loc. adv. în oarecare măsură, parțial; b) loc. adj. și adv. separat, deosebit, unul câte unul, pe rând; c) loc. adv. făcând abstracție de ceilalți, aparte. ◊ Expr. În (cea mai) mare parte = în majoritate; în bună măsură. Cea mai mare parte (din... s-au dintre) = majoritatea. Parte parte... = (despre oameni) uni... alți...; (despre lucruri) atât... cât și...; (în corelație cu sine însuși) uni oameni..., alți oameni...; unele lucruri..., alte lucruri 2. Element constitutiv, precis delimitat, din structura unui tot, a unui ansamblu; element indisolubil legat de componența s-au de esența unui lucru; p. ext. sector, compartiment. ◊ Parte de vorbire (s-au de cuvânt) = categorie de cuvinte grupate dupe sensul lor lexical fundamental și dupe caracteristicile morfologice și sintactice. Parte de propoziție = cuvânt s-au grup de cuvinte din alcătuirea unei propoziți, care poate fii identificat k unitate sintactică aparte dupe funcția specifică îndeplinită în cadrul propoziției. ◊ Expr. A face parte din... (s-au dintre...) = a fii unul dintre elementele componente ale unui tot; a fii membru al unei grupări. A loa parte l-a... = a participa; a contribui l-a... ♦ Diviziune (cu caracteristici bine precizate) a unei opere literare, muzicale etc. ♦ Ceea ce revine de executat fiecărui interpret s-au fiecărui instrument dintro partitură muzicală scrisă pentru ansambluri. ♦ Spec. Porțiune a corpului unui om s-au al unui animal care formează o unitate în cadrul întregului. 3. Ceea ce revine cuiva printro împărțire, printro învoială, dintro moștenire etc. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare dintrun bun, dintrun câștig (realizat în comun), care șio rezervă cineva pentru sine. (Fam.) A face (cuiva) parte de ceva = a da (cuiva) ceva, a face (cuiva) rost de ceva; al avea în vedere cu... Ași face parte (din...) = ași însuși ceva (în mod abuziv). A fii l-a parte cu cineva = a fii asociat cu cineva l-a o afacere, a beneficia împreună cu altul dupe urma unui câștig. ♦ (Pop.) Ceea ce e hărăzit s-au sortit (în bine s-au în rău) cuiva; soartă, destin. ◊ Expr. A (nu) avea parte de cineva (s-au de ceva) = a (nu) se bucura de ajutorul, de prietenia s-au de existența cuiva s-au a ceva; a (nu) avea fericirea să conviețuiască cu cineva drag. (Fam., k formulă de jurământ) Să nam parte de tine dacă știu. ♦ Noroc, șansă. ♦ (Concr.; pop.) Persoană considerată k find predestinată să devină soțul s-au soția cuiva ori în legătură cu care se face un proiect de căsătorie. 4. Contribuție în bani s-au în muncă l-a o întreprindere, l-a o afacere etc., dând dreptul l-a o cotă corespunzătoare din beneficiu; (concr.) cota respectivă care revine fiecărui participant. ◊ Loc. adj. și adv. În parte = a) (care se face) în mod proporțional; b) (în sistemul de arendare a pământurilor) (care se face) în dijmă, cu plata unei dijme. La parte = (care este angajat) cu plata întro anumită cotă din beneficiul realizat. ◊ Expr. Parte și parte = în părți, în cote egale. II. 1. Regiune (geografică), ținut; loc; țară. ◊ Loc. adj. Din (s-au de prin) partea (s-au părțile) locului = care este din (s-au în) regiunea despre care se vorbește; băștinaș, originar (din...). Loc. adv. În (s-au din, prin) toate părțile = (de) pretutindeni; (de) peste tot. În nici o parte = nicăieri. În ce parte? = unde? Din ce parte de loc? = de unde? În (s-au prin) partea locului = în (s-au prin) regiunea despre care se vorbește; pe acolo. În altă parte = aiurea. 2. Margine, latură, extremitate a unui lucru, a corpului unei fințe etc.; fiecare dintre cele două laturi s-au dintre fețele ori muchile unui obiect. ◊ Loc. adv. (Pe) de o parte... (pe) de altă parte... (s-au pe de alta...) = întrun loc..., întralt loc...; întro privință..., în altă privință..., dintrun punct de vedere..., din alt punct de vedere... Întro parte = strâmb, oblic, pieziș. La o parte: a) întro latură, l-a oarecare distanță, mai l-a margine; b) izolat, separat. ◊ Expr. A se da l-a o (s-au întro) parte = a se da în lături, a face loc să treacă cineva; p. ext. a se eschiva, a se feri (să acționeze, să ia poziție). La o parte! = fereștete! fă loc! A da l-a o parte = a) a deplasa lateral; b) a îndepărta, a elimina. A pune l-a o parte = a economisi, a strânge. A lăsa l-a o parte = a renunța l-a..., a înceta să... (Fam.) A fii (cam) întro parte = a fii zăpăcit, țicnit, nebun. 3. Direcție, sens (în spațiu); 4. Fig. Punct de vedere întro problemă dată; privință. Din partea mea fă ce vrei. III. 1. Categorie socială, profesională etc.; tabără, grup, colectivitate; persoanele care alcătuiesc o asemenea categorie, tabără etc. ◊ Loc. adj. Din (s-au dinspre) partea mamei (s-au a tatălui) = care face parte din familia mamei (s-au a tatălui). ◊ Expr. A fii (s-au a se declara) de partea cuiva = a fii alături de cineva, a se ralia l-a punctul de vedere al cuiva. A avea de partea sa = a avea în favoarea, în sprijinul său. A loa (s-au a ține) parte (s-au partea) cuiva = a apăra, a susține; a favoriza. (Pop.) A se arunca (s-au a se da) în partea cuiva = a semăna cu cineva (din familie). Din partea cuiva = în numele, k reprezentant (al cuiva); trimis de cineva. ♦ (Pop.; în sintagmele) Parte(a) bărbătească = (fință de) sex masculin; totalitatea bărbaților. Parte(a) femeiască = (fință de) sex feminin; totalitatea femeilor. 2. Fiecare dintre persoanele, dintre grupurile de persoane etc. interesate întro acțiune, întro afacere s-au întrun proces; fiecare dintre statele implicate întrun conflict, angajate în tratative etc. ◊ Parte contractantă = fiecare dintre persoanele s-au dintre grupurile, statele etc. între care a fost încheiat un contract, un acord. – Lat. pars, -tis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARȚI s. m. pl. Veche populație de origine iraniană stabilită în vestul Asiei, unde a întemeiat un puternic stat sclavagist în sec. III a. Cr. – Din fr. Parthes.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PẤRTE s. f. v. pârtie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

cótăpárte s. f., art. cótapárte, g.-d. art. cóteipărți; pl. cótepărți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

de o párte (tempo lent)/deo párte (tempo rapid) [deo pron. dfo] (opus lui: de altă parte) prep. + art. + s. f.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

l-a o párte loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*part1 adj. m., pl. parți; f. partă, pl. parte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

part2 (rar) interj.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

párte s. f., g.-d. art. pắrți; pl. părți
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

parți (populație iraniană) s. m. pl.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pe de áltă párte loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink