căutare avansată
11 definiții pentru „paronim”   declinări

PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PARONÍM, paronime, s. n. Cuvânt asemănător cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). – Din fr. paronyme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

!paroním (pa-ro-/par-o-) s. n., pl. paroníme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARONÍM ~e n. Cuvânt care se aseamănă parțial cu altul din punctul de vedere al formei, dar se deosebește ca sens de acesta. /<fr. paronyme
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARONÍM s.n. Cuvânt care se aseamănă ca sunete, dar se deosebește ca sens de alt cuvânt. [< fr. paronyme, cf. gr. para – alături, onoma – nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARONÍM s. n. cuvânt asemănător cu altul ca formă, dar deosebit de acesta ca sens. (< fr. paronyme)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARONÍM, paronime, s. n. Cuvînt asemănător ca sunete, dar deosebit ca sens de alt cuvînt, cu care în vorbire poate fi confundat. Cuvintele « iminent » și « emi­nent » sau « imigra » și « emigra» o sînt paronime.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

paroním s. n. (sil. mf. par-), pl. paroníme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paronim n. vorbă ce se aseamănă cu alta după formă sau origină și nu după sens: abstrage și distrage, contuziune și confuziune.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*paroním, -ă adj. (vgr. parónymos, d. pará, alăturea, și ónoma, nume. V. an-, ant- și om-onim). Gram. Înrudit pin [!] formă, ca con-duc, con-țin saŭ con-duc, pro-duc. S. n. Un paronim.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PARONÍM s. n. (< fr. paronyme, cf. gr. para „alături” + onoma „nume”): cuvânt asemănător (nu identic) cu altul din punctul de vedere al formei, dar deosebit de acesta ca sens (și ca origine). Astfel: complement și compliment, aluzie și iluzie, glacial și glaciar, emersiune și imersiune, comunicare și comunicație, manifestare și manifestație, original și originar, familial și familiar, temporal și temporar, eminent și iminent, literal și literar, ordinal și ordinar, se înserează și se inserează etc. Unele dintre ele se pot confunda adesea între ele în vorbire. Pentru limba română sunt cunoscute lucrările Mic dicționar de cuvinte perechi, EAl, București, 1976, de Silviu Constantinescu, și Dicționar de paronime, E. Vox, București, 1995, de N. Felecan.
Sursa: DTL (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink