15 definiții pentru parodontoză

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARODONTOZĂ, parodontoze, s. f. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. [Var.: paradento] – Din fr. parodontose, germ. Parodentose.

parodonto sfs [At: DN3 / V: paraden~ / Pl: ~e[1] / E: fr parodontose, ger Parodontose] (Med) Proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților. corectat(ă)

  1. În original, pluralul incorect tipărit: ~ii LauraGellner

PARODONTO s.f. (Med.) Proces patologic al parodonțiului, constînd în retracția gingiilor și în descoperirea pronunțată a dinților; paradentoză. [< fr. paradontose, germ. Parodontose].

PARODONTO s. f. proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților; pioree alveolară; paradentoză. (< fr. parodontose)

parodonto s. f. (med.) ◊ „În Capitală funcționează primul centru de parodontologie din țară. Șase medici stomatologi și cadre medii de specialitate asigură efectuarea tratamentului contra parodontopatiei sau, cum mai este cunoscută, parodontozei (boală a gingiilor, care face ca, în timp, dinții să devină mobili și să cadă). Tratamentul, rod al unei îndelungate cercetări, constă în implantarea unor biostimulatori de os uman deproteinizat (denumit «osminerale») în septurile osoase intermediare.” R.l. 14 XI 75 p. 5; v. și celulomicrobian [var. paradontoză] (din fr. parodontose, germ. Parodontose; cf. it. parodontosi, rus. parodontoz; L; Th. Hristea P.E. 133, Th. Hristea în R.lit. 5 VI 80 p. 8; DZ, DM; DN3)

PARADENTO s. f. v. parodontoză.

paradento sf [At: DN2 / Pl: ~ze / E: fr paradentose] Boală degenerativă a țesuturilor de susținere și de fixare a dinților, caracterizată prin formarea locală de pungi de puroi cu distrugerea țesuturilor ligamentare și a alveolelor dentare, urmată de căderea dinților Si: gingivită expulzivă.

PARADENTOZĂ, paradentoze, s. f. Boală a gingiei care se caracterizează prin formarea locală de pungi de puroi și prin distrugerea țesuturilor care susțin și fixează dinții. – Din germ. Paradentose.

PARADENTO s.f. (Med.) Parodontoză. [< fr. paradentose].

PARADENTO s. f. parodontoză. (< germ. Paradentose)

PARADENTOZĂ ~e f. Boală a gingiei caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și prin distrugerea țesuturilor ce susțin dinții. /<germ. Paradentose

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parodonto (desp. pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontozei; pl. parodontoze

!parodonto (pa-ro-/par-o-) s. f., g.-d. art. parodontozei; pl. parodontoze

parodonto s. f. (sil. mf. par-), g.-d. art. parodontozei; pl. parodontoze

paradento s. f., pl. paradentoze

Intrare: parodontoză
parodontoză substantiv feminin
  • silabație: pa-ro-, par-o- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parodonto
  • parodontoza
plural
  • parodontoze
  • parodontozele
genitiv-dativ singular
  • parodontoze
  • parodontozei
plural
  • parodontoze
  • parodontozelor
vocativ singular
plural
paradentoză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradento
  • paradentoza
plural
  • paradentoze
  • paradentozele
genitiv-dativ singular
  • paradentoze
  • paradentozei
plural
  • paradentoze
  • paradentozelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parodonto, parodontozesubstantiv feminin

  • 1. Boală degenerativă a țesuturilor care susțin și fixează dinții, caracterizată prin formarea locală de pungi cu puroi și căderea dinților. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.