parodia vt [At: I. GOLESCU, C. / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr parodier] 1-2 (C. i. opere literare, autori etc.) A imita, preluând temele, motivele, mijloacele artistice, (cu intenții satirice, pentru a demonstra lipsa de valoare sau) pentru a obține efecte comice Si: (nob) a parodiza (1-2). 3-4 (C. i. vorbirea, aspectul fizic, gesturile cuiva) A imita (în glumă sau) într-o manieră grotească, pentru a-și bate joc Si: (nob) a parodiza (3-4).

PARODIA, parodiez, vb. I. Tranz. A imita o operă literară cu intenția satirică de a pune în lumină procedeele ei mecanice, maniera ei, sau pentru a obține efecte comice. Îmi venea să parodiez pe marele Corneille. GHICA, S. 319. ◊ (Cu privire la persoane, gesturile sau mișcările lor) Vor intra o dansatoare și un dansator, iar o dată cu ei un pitic cocoșat, isteț, care le va parodia dansul. CAMIL PETRESCU, T. II 116. – Pronunțat: -di-a.

PARODIA vb. I. tr. A face o parodie, a imita ceva cu intenția de a ridiculiza și de a obține efecte comice. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. parodier, it. parodiare].

PARODIA vb. tr. a imita o operă literară sau maniera unui autor. (< fr. parodier)

A PARODIA ~ez tranz. 1) (opere artistice, mai ales literare, stilurile autorilor) A imita făcând o parodie. 2) (acțiuni, mișcări, gesturi) A reproduce în manieră grotescă (pentru a obține un efect comic sau satiric). [Sil. -di-a] /<fr. parodier

parodià v. 1. a face o parodie; 2. fig. a imita gesturile, apucăturile cuiva.

parodie sf [At: VÎRNAV, F. M. II, 149^v/24 / Pl: ~ii / E: fr parodie] 1-2 Imitație (neizbutită sau) caricaturală a unui original. 3 (Pex) Bătaie de joc. 4-5 Creație literară în care se preiau temele, motivele și mijloacele artistice ale unei opere literare sau ale unui autor, (cu intenții satirice, demonstrând lipsa de valoare sau) cu scopul de a obține efecte comice.

PARODIE, parodii, s. f. 1. Imitație a unei opere literare, făcută cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată. Parodii originale [titlu]. TOPÎRCEANU. 2. Imitație neizbutită, inferioară originalului. Ești prea strein de aici... Tot atît de strein ca mine, ca băuturile acestea, ca patronul acestei parodii de bar american. C. PETRESCU A. 411.

PARODIE s.f. Imitație cu intenție de ridiculizare a unei opere literare serioase. ♦ (P. ext.) Imitație nereușită, inferioară originalului. [Gen. -iei. / < fr. parodie, it. parodia, cf. lat., gr. parodia < para – alături, ode – cîntec].

PARODIE s. f. 1. imitație a unei opere literare, cu scopul de a satiriza un autor sau de a realiza efecte comice pe o temă dată. ◊ (p. ext.) imitație nereușită, inferioară originalului. 2. (muz.) piesă cu caracter de glumă, în care se parafrazează una sau mai multe teme. (< fr. parodie, lat., gr. parodia)

PARODIE ~i f. 1) Creație literară (muzicală sau plastică) în care se imită și se deformează în mod voit elementele cele mai caracteristice ale operei altui autor, pentru a obține efecte satirice sau comice. 2) Imitație nereușită sau fără valoare a unui original; caricatură. [G.-D. parodiei] /<fr. parodie

parodie f. imitațiune burlescă a unei opere serioase.

*parodíe f. (vgr. parodia, d. pará, alăturĭ, și odé, odă, cîntec. V. come- și trage-die, palinodie). Schimosirea uneĭ poeziĭ serioase. Fig. Iron. Lucru prost (simulat orĭ nereușit): o parodie de anchetă, de ospăț.

*parodiéz v. tr. (fr. parodier). Schimosesc pin parodie. Pin ext. Imitez prost, simulez: a parodia ĭubirea poporuluĭ.

parodia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. parodiez (desp. -di-ez), 3 parodiază, 1 pl. parodiem; conj. prez. 1 sg. să parodiez, 3 să parodieze; ger. parodiind (desp. -di-ind) corectat(ă)

parodia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 parodiază, 1 pl. parodiem (-di-em); conj. prez. 3 să parodieze; ger. parodiind (-di-ind)

parodia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. parodiez, 3 sg. și pl. parodiază, 1 pl. parodiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. parodieze; ger. parodiind (sil. -di-ind)

parodia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. parodiază, 1 pl. parodiem, ger. parodiind)

parodie s. f., art. parodia, g.-d. art. parodiei; pl. parodii, art. parodiile (desp. -di-i-)

parodie s. f., art. parodia, g.-d. art. parodiei; pl. parodii, art. parodiile

parodie s. f., art. parodia, g.-d. art. parodiei; pl. parodii, art. parodiile

parodiez, -diază 3, -dieze 3 conj., -diam 1 imp.

PARODIA vb. (rar) a parodiza. (A ~ o poezie.)

PARODIA vb. (rar) a parodiza. (A ~ o poezie.)

parodie, piesă cu caracter de glumă muzicală, în care se parafrazează (v. parafrază) una sau mai multe teme*, dându-li-se un sens humoristic.

PARODIE (< fr. parodie < lat. gr. parodia; cf. gr. para, alături și ode, cîntec) Specie literară, dar și modalitate estetică a criticii, imitație burlescă, în proză sau în versuri, a unei opere, adîncind și ridiculizînd trăsăturile caracteristice sau defectele cele mai izbitoare ale acesteia. Folosită mai ales pentru implicațiile ei critice, parodia s-a constituit uneori în operă de sine stătătoare, ca romanul Don Ouijote de Cervantes, a cărui geneză o găsim în intenția autorului de a parodia romanele cavalerești. Cunoscută încă din antichitate (Batrahomiomahia lui Homer socotită o parodie a Iliadei), ea a fost cultivată pînă în epoca noastră de scriitorii înclinați spre acest gen de parafrazare spirituală a unei opere literare. În literatura noastră sînt cunoscute parodiile lui I.L. Caragiale, ca și Parodiile originale ale lui G. Topîrceanu. Ex. „Fără multe marafeturi, făcurăm cinstea cuvenită borșului de chitici, din care începurăm a sorbi cu iuțeală, înghițind repede și încrețind sprîncenele deasupra aburului fierbinte și mirositor. Cina fu scurtă. [...] Din înalta împărăție a umbrelor, luna și stelele care înaintau în negrele și îndepărtatele adîncuri ale Nemărginirii, pînă dincolo de hotarele ochiului, umpleau văzduhul străveziu cu o pulbere diafană și viorie.” (G, Topîrceanu, Parodii în proză ; G. Hogaș, Note din călătorie). Ex. Printre cimbru și susai, Fir plăpînd de păpădie Nalță, greu, în vîrf de pai, Un bănuț de floare vie. Norii lungi, pe sus, de plumb, Nu-l ghicesc dintre urzici. Soare galben, cît un bumb, Răsărit pentru furnici. Doar fărîma de pămînt Care-l știe și cunoaște, Îi păstrează chipul sfînt Cînd un bou, trecînd, îl paște. (TUDOR ARGHEZI, Menire)

PARODIA Spegazz., PARODIA, fam. Cactaceae. Gen originar din Argentina, Bolivia, Brazilia, Paraguay, peste 30 specii de cactuși mici, globulari sau cilindrici, foarte spinoși, cu spini frumos colorați și flori mari, de un colorit intens, strălucitor, galbene-aurii sau roșii, care apar în vîrf, cu solzi, pubescente și cu peri aspri. Semințe foarte mici, ca un praf.

PARODIE (< fr.; {s} para¹- + gr. ode „cântec”) s. f. 1. Scriere cu caracter umoristic sau satiric, constând într-o imitație caricaturală a unei opere literare sau muzicale, prin reluarea, în manieră comică, a temelor, a motivelor și a mijloacelor artistice specifice acesteia. Au scris p. Aristofan, Cervantes, Rabelais, Fielding, iar în literatura română Caragiale, Topîrceanu, M. Sorescu. Spiritul p. și al pastișei este cultivat abundent de scriitori portmoderni, atenți la aventura limbajului artistic (R. Petrescu, M.H. Simionescu, C. Olăreanu, M. Cărtărescu). V. și pastișă. 2. Imitație persiflantă, caricaturală; p. ext. imitație nereușită.

Parodia alacriportana Bckbg. et Voll. Specie cu flori galbene în vîrful plantei. Corpuri sferice sau cilindrice, verzi-închis, cu cca 20 coaste. Spini mărginași foarte numeroși, aspri, subțiri, galbeni-deschis, spini centrali albi, cca 1,2 cm lungime, unul ca un cîrlig.

Parodia atroviridis Bckbg.Specie cu flori galbene, cca 2,8 cm diametru. Plantă globulară, verde-închis, creștet lînos, coaste (cca cu protuberanțe. Spini marginali, cca 10, albi, cei centrali 4, din care unul lung de peste 1 cm, maro, curbat.

Parodia aureicentra Bckbg. Specie cu flori roșii-violet, cca 4,5 cm diametru. Tulpini globulare, cca 11 coaste cu protuberanțe. Areole albe, păroase. Spini marginali, cca 46, cei centrali cca 8, erecți, vîrf îndoit, albi.

Parodia aureispina Bkcbg. Specie cu flori galbene-strălucitor, cu diametru de 3 cm. Plantă globuloasă, verde-deschis, cca 18 coaste, cu protuberanțe. Spini marginali, cca 44, albi, spini centrali, cca 8, galbeni-strălucitori.

Parodia brasiliensis Speg. Specie cu flori albe-deschis sau roz. Plantă globuloasă, cca 17 coaste. Spini marginali galbeni-deschis, cca 12, subțiri, unul central, maro, cu vîrf curbat.

Parodia chrysacanthion Spegazz. Specie cu flori galbene. Plantă globuloasă, verde, cu cca 26 coaste și protuberanțe. Vîrf lînos, areole albe. Spini galbeni-aurii. Unul din spinii centrali depășește 2 cm lungime.

Parodia faustiana Bckbg. Specie cu flori roșii cu interiorul galben-auriu. Plantă globulară, verde, coaste în spirală cu protuberanțe. Spinii marginali albi, lucioși, cca 22, lungi de 1,2 cm, cei centrali bruni, erecți, 2,4 cm lungime.

Parodia massii Bckbg. Specie cu flori galbene spre roșii. Plantă globulară, verde-deschis, vîrful lînos, cca 17 coaste cu protuberanțe, areole lînoase, albe. Spinii centrali jumătate din numărul celor marginali, închiși la culoare, viguroși și cu cîrlig.

Parodia microsperma (Web.) Spegazz. Specie cu flori portocalii, spinii mărginași incolori, spin central roșu-maro, unul dintre ei în formă de cîrlig.

Parodia mutabilis Bckbg. Specie cu flori cu diametrul de 3,5 cm, galbene, lucitoare. Plante globulare, coaste în spirală cu protuberanțe. Spini centrali 4, lungi de 1,5 cm, roșii, viguroși, unul dintre ei cu cîrlig, cei marginali albi, subțiri, foarte numeroși (cca 54).

Parodia nivosa Fric. Specie cu flori roșii, cca 6 cm diametru. Plante globulare, verzi, coaste cu protuberanțe, areole cu peri lungi. Spini centrali (4) albi, erecți, cei marginali foarte mulți, albi, mai subțiri ca primii.

Parodia sanguiniflora Fric. Specie cu flori roșii-sîngerii cu un diametru de 3-4 cm, spini marginali albi, subțiri și spini centrali maro, cel inferior cca 20 cm lungime, în formă de cîrlig, pe o plantă de formă sferică cu mamile așezate în spirală, cu protuberanțe.

Parodia schwebsiana Bckbg. Specie cu flori roșii-albăstrii, cca 2 cm diametru. Plantă globular-alungită, verde, vîrf lînos, coaste numeroase, în spirală, cu protuberanțe. Areole albe, lînoase. Spinul central de 2,5 cm lungime, cu cîrlig, maro, cei marginali gri-închis, cca 12.