PARLOÁR, parloare, s. n. (Livr.) Sală de primire a vizitatorilor într-un cămin, într-un internat școlar, într-o cazarmă etc.; vorbitor (III). – Din fr. parloir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARLOÁR ~e n. (într-un spital, cămin, cazarmă etc.) Încăpere specială pentru întrevederi și convorbiri; vorbitor. /<fr. parloir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARLOÁR s.n. (Rar) Sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. [Pron. -loar. / < fr. parloir].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARLOÁR s. n. sală de primire (într-un internat, într-o cazarmă); vorbitor. (< fr. parloir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARLOÁR s. vorbitor, (înv.) parlatoriu. (~ la un cămin.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parloár s. n. (sil. -loar), pl. parloáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink