PARLAGÍU, parlagii, s. m. Măcelar care taie vitele de consum la abator. – Din tc. parlacı.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARLAGÍU ~i m. Măcelar care taie vitele la abator. /<turc. parlaci
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARLAGÍU s. (reg.) parcealagiu, (înv.) bocciu. (~ la abator.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parlagíu (parlagíi), – Măcelar (care tranșează carnea). Tc. parlaci (Șeineanu, II, 283), din par(a)lamak „a rupe în bucăți”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

parlagíu s. m., art. parlagíul; pl. parlagíi, art. parlagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink