PARIGORÍE, parigorii, s. f. (Înv. și reg.) 1. Mângâiere, consolare. ◊ Loc. adv. În (sau de-o) parigorie = ca să facă pe voia cuiva, de hatârul cuiva; p. ext. de formă, într-o doară. 2. Prostie, aiureală, zăpăceală. – Din ngr. parighoría.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARIGORÍE s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

parigoríe (parigoríi), s. f. – 1. Consolare. – 2. Iluzie, himeră. – Mr. părigurie. Ngr. παρηγορία (Gáldi 222), cf. alb. parigori. – Der. parigorisi, vb. (a consola), din ngr. παρηγορῶ, viit. παρηγορήσω.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

parigoríe s. f., art. parigoría, g.-d. art. parigoríei; pl. parigoríi, art. parigoríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink