PARI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „egal”. [< it. pari-, cf. lat. par].

PARI- elem. „egal”. (< it. pari-, cf. lat. par)

pàri (al) adv. în comerț, egal cu prețul nominal.

*pári (al) loc. adv. (cuv. it. care înseamnă „la egal”. V. păreche). Com. Egal cu prețu nominal (pe cînd, în realitate, s’a plătit maĭ puțin): renta e al pari.

AL PARI loc. adv. (Despre un titlu financiar care se vinde sau se cumpără) La valoarea nominală. – Loc. it.

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în Evul Mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucată de lemn rotundă, lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

PARE vb. III v. părea.

PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Persoană care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

al-pari av [At: DA / E: ger al-pari, it alla pari] (Înv; cmr) 1 De aceeași valoare. 2 Cu preț egal cu valoarea nominală.

pair sm [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 355 / V: (rar) par / P: per și (rar) pa-ir / S și: per / Pl: ~i / E: fr pair] 1 Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia, în epoca feudală. 2 Titlu purtat între anii 1814-1848 de membrii uneia dintre cele două camere legislative din Franța. 3 Titlu purtat în prezent de membrii Camerei Lorzilor din Anglia. 4-6 Persoană având titlul de pair (1-3).

par² sm vz pair

par⁴, ~ă a [At: LTR² / Pl: ~re / E: lat par] (D. numere întregi, puteri etc.) Care este divizibil cu numărul 2.

par¹ sm [At: PSALT. HUR. 71^r/8 / Pl: ~i / E: ml palus] 1 Lemn potrivit de lung și de gros, ascuțit sau fasonat la unul dintre capete, folosit, mai ales, ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții rudimentare sau ca pârghie, ca ciomag etc. Si: (reg) măciucă, paci¹, palțău (1), pălpag Vz stâlp, țăruș. 2 (Reg; îs) Legatul ~rilor Obicei după care fata, în ajunul Crăciunului, leagă cu fir roșu, la întâmplare și pe întuneric, unul dintre parii¹ (1) înfipți special în curte, pentru ca, după forma parului¹ legat, să deducă cum va arăta persoana cu care se va mărita. 3 (Reg; îs) Pus pe ~ Criminal. 4 (Reg; îas) Tâlhar. 5 (Reg; îas) Ocnaș. 6 (Reg; îas) Bătăuș. 7 (Îlav) Cu ~rul Cu forța. 8 (Îlav) Cât cioara în ~ (și apa în ciur) Forate puțin timp. 9 (Îe) A sta (sau a ședea, a se simți) ca cioara în ~ (și găina în lemne) A se afla într-o situație foarte neplăcută. 10 (Reg; îe) A sta ~(în calea sau în drumul, înaintea cuiva) A sta neclintit, încurcând în acțiune pe cineva sau încercând să-l împiedice. 11 (Reg; îe) A(-i) pune (cuiva) ~rul în (sau la) ușă A împiedica pe cineva să iasă din casă. 12 (Reg; îae) A pune cuiva sechestru pe avere. 13 (Pex; îae) A sărăci pe cineva. 14 (Reg; îe) A pune ~rul în ușă și mărăcini la fereastră A părăsi locuința. 15 (Îrg; îe) A bate ~(ul) (în cutare loc) A se stabili într-un anumit loc. 16 (Reg; îe) A pune potcapul în ~ A fugi de la mănăstire. 17 (Reg; îe) A umbla cu ~rul pe sus (sau în spinare) A se ține numai de certuri. 18 (Îe) A-i da (cuiva) cu ~rul în cap A bate foarte tare pe cineva. 19 (Pex; îae) A omorî pe cineva în bătaie. 20 (Pex; îae) A împiedica în mod brutal pe cineva să promoveze, să acționeze etc. 21-22 (Îe) Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu ~rul în cap Cineva (a primit, pe neașteptate, o veste neplăcută sau) a fost insultat grav. 23 (Îe) A lua (la goană) cu ~rul (pe cineva) A alunga pe cineva. 24 (Îe) Parcă a stat (sau s-a ținut numai) cu ~rul la drum Se spune când cuiva îi merg rău treburile. 25 (Spc; reg) Prăjină ascuțită la capete și înfiptă în pământ, în jurul căreia se clădesc clăile de grâu sau de fân. 26 (Pex) Claie de grâu sau de fân clădită în jurul unui par (25). 27 (Spc; Trs; șîs ~ de vie) Arac. 28 (Îe) Vița de la ~ nu se delungă Femeia întotdeauna se sprijină pe bărbat. 29 (Spc; reg) Stâlp din mijlocul ariei de treierat cu cai Si: (reg) steajăr. 30 (Îe) A (i) se apropia (sau a i se strânge) (cuiva) funia la (sau de) par A îmbătrâni și a se apropia de moarte. 31 (Îae) A se apropia termenul fixat pentru îndeplinirea unei activități. 32 (Îe; reg) A dezlega funia de la ~ A găsi soluția cea mai potrivită pentrurezolvarea unei situații foarte dificile. 33 (Rar; îs) ~ de telegraf Stâlp de telegraf. 34 Cracă groasă de copac. 35 (Reg; șîs ~ de oale) Par¹ (1) lung și gros, înfipt în pământ, făcut dintr-un copac mai tânăr, prin tăierea crăcilor aproape de tulpină, astfel ca să se obțină crăcane și clenciuri de care se atârnă diferite obiecte casnice, mai ales vase, ca să se scurgă, să se usuce etc. Si: (pop) prepeleac. 36 (Reg) Lemn ascuțit la unul dintre capete, cu ajutorul căruia se fac gropile în pământ când se seamănă, în cuiburi, porumbul sau fasolea Si: (reg) chitong. 37 (Reg) Furcă cu rețea pentru pleavă Si: (reg) lingură. 38 Furcă cu coadă lungă pentru aruncat fânul pe claie. 39 (Trs; șîs ~ de legat) Bucată de lemn cu care se răsucește funia trecută peste o sarcină de fân, de lemne etc., pentru a o strânge Si: (reg) ceatlău. 40 (Reg) Fiecare dintre țărușii cu un capăt în formă de furcă, pentru tras urzeala.

pare v vz părea¹

pără³ sf vz pâră

părea¹ [At: PSALT. 144 / V: (rar) pare / Pzi: par, (îrg) pai, 2 (îrg) pai, 3 (îrg) paie, Grz: (înv) păind / E: ml parere] 1 vi (Cu un adjectiv ori cu un verb la infinitiv, la conjunctiv sau la indicativ precedat de conjuncția „că”) A da impresia. 2 vi A crea iluzii. 3 vi A avea aparența de... 4 viim (Îlv) A-i ~ (cuiva) bine A se bucura. 5 viim (Îlv) A-i ~ (cuiva) rău sau (fam ori gmț) a-i ~ (cu) regret A regreta. 6 viim (Îlv) A-i ~ rău pe cineva A avea necaz pe cineva. 7 viim (Îlav) Pare că Parcă¹. 8 viim (Îe) Pe cât (se) ~ sau (îvr) de câte să par După aparențe, după cum se observă. 9 viim (Înv; ccd) A atrage atenția, a impune, mai mult decât e cazul. 10 vii (Ccd) A avea impresia că. 11 viim (Îrg; îlv) A-i (sau a i se) ~ cu rușine (sau, rar, rușinae) A se rușina. 12 viim (Ccd) A socoti că. 13 viim (Ccd) A considera că. 14 viim (Îrg; ccd) A-i conveni. 15 viim (Ccd) A se înșela.

pări vt [At: LEXIC REG. 106 / Pzi: ~resc / E: par¹] 1 (Buc; c. i. pari) A bate (pentru a fixa). 2 A bate pe cineva cu parul¹.

părî v vz pârî

pâr³ sn vz pâră

pâr² sm [At: MAT. FOLK. 105 / Pl: ~i / E: pvb pârî] (Reg) Pârâtor.

pâră sf [At: PSALT. HUR. 5^v/2 / V: (îrg) pără^[1], (înv) pâr sn / Pl: ~re, ~ri / E: pvb pârî] 1 (Înv) Neînțelegere. 2 (Înv) Ceartă. 3 (Înv) Învrăjbire. 4 (Jur; spc) Judecată. 5 (Îrg; îlv) A avea ~ (cu cineva) sau a se băga în ~ri A se judeca. 6 (Îvp; îe) A face (o) ~ (asupra cuiva) sau a da în (ori la) ~ (pe cineva), a pune ~ (pe cineva), a băga ~ (după cineva) A da în judecată pe cineva. 7 (Îvr) Pedeapsă pentru păcatele săvârșite. 8 (Îvp; înv; șîs carte de ~) Plângere făcută împotriva cuiva. 9 (Îvp; spc) Act prin care se cere deschiderea unui proces Si: acțiune în justiție. 10 (Îvp) Temei juridic al acțiunii în fața unui organ de justiție, a unei persoane care este împuternicită să judece. 11 (Îvp) Cauză supusă dezbaterilor unei instanțe Si: pricină. 12 (Pop; îlv) A aduce ~, a ridica ~, a face ~, a porni ~ A acuza. 13 (Pop) Denunț. 14 (Pop) Defăimare. 15 (Pop) Clevetire. corectat(ă)

pâri v vz pârî

pârî [At: COD. VOR. 2/25 / V: (înv) părî, ~ri / Pzi: ~răsc / E: slv пьрѣти] 1 vrr (Înv) A avea o dispută cu cineva pentru ceva. 2 vrr (Înv) A se certa învinuindu-se reciproc. 3 vrr (Îrg) A fi în proces cu cineva. 4 vt(a) (Înv) A nu recunoaște fapta incriminată. 5 vt(a) (Înv) A contesta adevărul acuzației. 6 vt (Îrg; cu determinările „la județ”, „la judecător”) A chema în judecată, a reclama în fața justiției. 7 vi (Îvr) A revendica în baza unui drept. 8 vt(a) A se plânge de faptele cuiva Si: a acuza, a învinui. 9 vt A arăta în mod răutăcios și tendențios faptele cuiva, exagerând sau mințind. 10 vt A vorbi pe cineva de rău. 11 vt A trăda pe cineva. 12 vt A denunța.

*AL PARI loc. adv. ⚚ Cu valoarea nominală (vorb. de efecte publice, obligațiuni, etc.): am vîndut acțiunile ~ [germ. < it.].

PAIR, pairi, s. m. Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul mediu. ♦ Membru (pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848. ♦ Titlu de noblețe în Marea Britanie, care conferă dreptul de membru al Camerei Lorzilor. ♦ Persoană care are (sau avea) unul dintre aceste titluri. [Pr.: per] – Din fr. pair.

PAR¹, pari, s. m. 1. Bucată de lemn lungă și (relativ) groasă, de obicei ascuțită, folosită mai ales ca element de susținere, de fixare etc. în diferite construcții sau ca pârghie, ca ciomag etc. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu forța, silit. ◊ Expr. A-i da (cuiva) cu parul în cap = a bate foarte tare (pe cineva); p. ext. a împiedica (pe cineva) să promoveze, să acționeze etc. Parcă mi-a (sau ți-a, i-a etc.) dat cu parul în cap, se spune când cineva a primit pe neașteptate o veste neplăcută. A (i) se apropia funia de par = a) a fi bătrân, aproape de moarte; b) a se apropia un anumit termen (pentru îndeplinirea presantă a ceva); a se apropia deznodământul. 2. Cracă groasă de copac. ◊ Par de oale = prepeleac (pentru vase, oale). – Lat. palus.

PARE vb. III v. părea.^[1]

PÂR², pâri, s. m. (Reg.) Cel care pârăște; pârâș, reclamant. – Din pârî (derivat regresiv).

PAIR, pairi, s. m. Mare vasal al regelui Franței, în epoca feudală; membru (numit pe viață) al uneia dintre cele două camere legislative care au funcționat în Franța între 1814 și 1848; grad de noblețe în Anglia, conferind privilegiul de a fi membru de drept al Camerei lorzilor. [Obșteasca adunare] avea drept să judice în pricini de vini mari și de stat întocmai ca și camerile pairilor de acum din Franța și Englitera. BĂLCESCU, la ODOBESCU, S. I 445. – Pronunțat; per.

PAR¹, pare, adj. n. (Mat.; despre numere întregi) Divizibil cu numărul doi. 8 este un număr par.

PAR², pari, s. m. 1. Lemn lung și subțire, de obicei ascuțit la un capăt, care servește ca proptea, ca element de sprijin într-o construcție etc. Închisei și înțepenii ușa pe dinlăuntru cu un par zdravăn, HOGAȘ, M. N. 86. ◊ Expr. Nu da vrabia din mînă pe cea din par v. vrabie. A (i) se apropia (sau a (i) se strînge cuiva) funia la (sau de) par = se apropie un moment critic sau deznodămîntul, sfîrșitul vieții. Amu a scornit alta: cică să-i aduc pe fata împăratului Roș de unde-oi ști... Se vede că mi s-a apropiat funia la par. CREANGĂ, O. A. 243. Luptă cereai!.. Iaca luptă... - Îmi place șoimane; dar pare-mi-se că s-apropie funia de par. ALECSANDRI, T. 1494. Cît cioara-n par v. cioară. 2. Bîtă, ciomag. Cu cinci ciocoi avem de încheiat socoteli. Să mergem să le încheiem cu parul, cu jocul și pîrjolul. STANCU, D. 134. Sînt hotărît să nu las ca să treacă drumul d-tale pe moșia mea. – Prea bine; însă cum îl vei opri? – M-oi aține la hotar cu paru, dac-a trebui. ALECSANDRI, T. I 361. ◊ Loc. adv. Cu parul = cu mijloace de constrîngere violente, cu forța. 3. Cracă groasă de copac. Frate, frate de stejar! Lasă-mă să tai un par Să-mi fac osie de car. – Frățioare romînaș, Voios parul da-ți-l-aș, Dac-ai face tu din el Buzdugan de voinicel. ALECSANDRI, P. P. 44. ♦ (Determinat prin «de oale ») Prepeleac. În ogrăzile gospodarilor, cam la un loc ferit, se vede și parul de oale, în care se pun oalele după ce s-au spălat curat. ȘEZ. VII 92.

PĂREA, par, vb. II. 1. Intranz. (Cu funcțiune copulativă sau de semiauxiliar) A da impresia, a avea aparența de... Cel de-al do lea părea să fi fost un ins slab și cu fața suptă. CAMIL PETRESCU, N. 17. Un trandafir în văi părea; Mlădiul chip i-l încingea Un brîu de-argint. COȘBUC, P. I 57. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. ◊ Refl. (Construit cu dativul) O bucată de vreme lui moș Gheorghe i se par toate pe dos. SP. POPESCU, M. G. 52. Ei mergeau fără a simți că merg, părîndu-li-se calea scurtă. CREANGĂ, P. 276. ◊ Expr. A-i părea (cuiva) bine (de cineva sau de ceva) = a se bucura (de cineva sau de ceva), a fi impresionat în mod plăcut (de cineva sau de ceva). Auzind caprele din vecinătate de una ca asta, tare le-a mai părut bine. CREANGĂ, P. 34. Bine-ți pare să fii singur, crai bătrîn fără de minți, Să oftezi dup-a ta fată, cu ciubucul între dinți? EMINESCU, O. I 83. Mie-mi pare bine că eu te-am scăpat. BOLINTINEANU, O. 194. A-i părea (cuiva) rău (de cineva sau de ceva) = a regreta (pe cineva sau ceva), a fi nemulțumit (de cineva sau de ceva). Dar eu din brațe-i m-am desprins Și l-am certat și l-am împins, Dar n-am făcut-o dinadins Și rău ce-mi pare-acum! COȘBUC, P. I 94. Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar. EMINESCU, O. I 192. ◊ Impers. (Introduce o propoziție subiectivă) Pare că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă, Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă. EMINESCU, O. I 85. Părea că mă aflam într-un mare salon. NEGRUZZI, S. I 60. (Refl.) Se pare cum că-i altă toamnă, Ci-n veci aceleași frunze cad. EMINESCU, O. I 204. ♦ (Cu subiectul logic în dativ) A-și închipui, a avea impresia. Am să merg mai înspre seară Prin dumbrăvi, ca mai de mult, În privighetori să-mi pară Glasul Linei că-l ascult. COȘBUC, P. I 49. Dac-ar fi un foc în sobă, Mi-ar părea că sîntem doi. VLAHUȚĂ, O. A. 86. ◊ Refl. Ridicînd ochii și clipind, Vitoriei i se păru că brazii sînt mai negri decît de obicei. SADOVEANU, B. 20. Mi s-a părut c-aud la geam Cu degetul cum bate. COȘBUC, P. I 193. ◊ Expr. Pe cît se pare = pe cît se înțelege. 2. Refl. (Construit cu dativul) A socoti, a aprecia; a plăcea. Ei stăpîne, cum ți se pare? – Cum să mi se pară, măi Chirică? CREANGĂ, P. 167. ♦ (Învechit și regional) A se sinchisi, a-i păsa. Pentru tine iaste mai mare cinstea că măgariului nu i se pare de cîntarea ta și nu-i place. ȚICHINDEAL, F. 168. – Prez. ind. pers. 2 sg. și: pai (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 259), prez. conj. pers. 2 și 3 sg. și: să pai, să paie (CREANGĂ, O. A. 61).

PÎR³ s. m. (Regional) Cel care pîrăște; pîrîș, reclamant. Ștefan-vodă auzea, Mîna pe condei punea Și pe hîrtie scria, în mîna pîrului c-o da. MAT. FOLK. 105.

PÎRĂ, pîre, s. f. 1. Plîngere contra cuiva, acuzare, denunț. Întreba dacă are cineva vreo pricină, vreo pîră de adus. GALACTION, O. I 280. Nu voi s-ascult astăzi, duminică, așa vorbe de pîră. CARAGIALE, S. 53. 2. (Învechit și popular) Judecată, proces. El m-a dat în pîră ca să mă scoată din Ciobotești. SLAVICI, la TDRG. Acești trei oameni avea pîră pentru un mînz. SBIERA, P. 218. – Pl. și: pîri.

PÎRÎ, pîrăsc, vb. IV. Tranz. 1. A arăta în mod răutăcios faptele unei persoane, a acuza, a se plînge de cineva; a da pe față, a spune (pe cineva) ia... a denunța, a reclama. Cîțiva [elevi] din a patra fumau și se lăsau șantajați de alții care le cereau țigări, că altfel îi pîrăsc. PAS, Z. I 113. Ceilalți s-au vorbit între dînșii să dea jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. 2. (Învechit și popular) A chema (pe cineva) în judecată, a intenta (cuiva) proces. Lupul te pîrăște, lupul te judecă, se zice despre judecătorii puternici, interesați și nedrepți.

PAIR s.m. 1. Titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței. 2. Membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1814 și 1848; titlu de noblețe care-i conferea celui care-l prelua dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. [Pron. per, (rar) pa-ir. / < fr., engl. pair, cf. lat. par – egal].

PAR adj. (Mat.; despre numere întregi, puteri etc.) Divizibil cu doi. ♦ (Despre funcții) Care nu-și schimbă valoarea atunci cînd argumentul își schimbă semnul. [< lat. par].

AL PARI loc. adv. concordanță între valoarea nominală și cea reală a diferitelor hârtii de valoare cu care se tranzacționează pe piață. (< it. al pari, la paritate)

PAIR [PER] s. m. 1. titlu purtat de marii vasali ai regelui Franței și Angliei. 2. membru al uneia dintre cele două camere legislative din Franța între 1815 și 1848; titlu de noblețe care conferea cuiva dreptul de a fi membru al Camerei Lorzilor din Anglia. (< fr. pair)

PAR², -Ă adj. (mat.; despre numere întregi, puteri etc.) divizibil cu 2. ◊ (despre funcții) care nu-și schimbă valoarea atunci când argumentul își schimbă semnul. (< lat. par)

PAIR [pr.: per] m. 1) (în Franța și Anglia în epoca feudală) Mare vasal al regelui. 2) (în Anglia) Membru al Camerei Lorzilor. /<fr. pair

PAR² ~ă (~i, ~e) (despre numere întregi) Care este divizibil cu doi. /<lat. par

PAR¹ ~i m. 1) Bucată din tulpina sau din ramurile mai groase ale unui copac, ascuțită la un capăt, care se bate în pământ, servind ca element de fixare sau de susținere. * A i se apropia (sau a i se strânge) funia de (sau la) ~ v. FUNIE. 2) Băț gros folosit în diferite scopuri (ca pârghie, ciomag etc.). ◊ Cu ~ul în mod forțat; cu de-a sila. /<lat. palus

A PĂREA par intranz. 1) A avea aparența; a fi în aparență; a se arăta. Pari bolnav. 2) v. A SE PĂREA. /<lat. parere

A SE PĂREA pers. 3 se pare intranz. (de regulă, urmat de o propoziție introdusă prin conjuncția că) A face impresia; a se crea aparența. Mi se pare că plouă. Cum ți se pare? /<lat. parere

PÂRĂ ~e și ~i f. 1) Informare a unor organe sau persoane în drept despre comiterea unei infracțiuni; denunț. 2) înv. Proces judiciar. [G.-D. pârei] /v. a pârî

A PÂRÎ ~ăsc tranz. A prezenta ca vinovat de înfăptuirea unor acțiuni reprobabile ținute în taină, dând în vileag, cu intenții rele (în fața unor persoane sau organe oficiale); a denunța; a declara. /<sl. p[â]rĕti

pair m. 1. se zicea odinioară de marii vasali ai regelui (în occident); 2. membru al Camerei înalte în Franța și în Anglia: Camera pairilor.

par m. lemn ascuțit la un căpătâiu și înfipt în pământ. [Lat. PALUS].

pare v. (impersonal) 1. a avea aparența (mai adesea falsă): pare destul de înalt; 2. a vedea în vis sau în imaginațiune; îmi părea că sbor; 3. a se arăta, a fi probabil: nu-mi pare vinovat; îmi pare (mi se pare), presupun că așa e; 4. a fi impresionat într’un mod plăcut sau neplăcut: îmi pare bine, îmi pare rău. [Lat. PARERE].

părea v. a avea înfățișarea, aparența: a părea îmbătrânit. V. pare.

pâră f. acuzațiune: pâra cere dovadă PANN. [Abstras din pârî].

pârî v. 1. a acuza; 2. a denunța [Slav. PRĬETI].

*pair m. Altă dată, mare vasal al regeluĭ în Francia: ceĭ doĭ-spre-zece pairĭ aĭ luĭ Carol cel Mare. Membru al Camereĭ Înalte de la 1815-1848 în Francia saŭ al celeĭ actuale în Anglia. – Acest cuv. vine d. fr. pair, care se pronunță per și chear se și scria așa vfr. El vine d. lat. par, egal, păreche. Italieniĭ zic pari. Decĭ rom. s’ar putea zice și par. În orĭ-ce caz, pair nu e recomandabil a zice, deși așa zic ceĭ maĭ mulțĭ.

2) *par m. V. pair.

3) par, părút, a -păreá v. intr. (lat. parére, it. parére, pv. parer, vfr. paroir, nfr. paraitre, sp. pv. parecer. V. a-, com- și dis-par, par’că). Am aeru, înfățișarea, aspectu, aparența de: tu parĭ fericit, el părea mîndru. Îmĭ pare v. impers. saŭ mi se pare v. impers. refl. Mi se arată, îmĭ închipuĭ că, cred că, presupun că, am impresiunea că: el îmĭ pare (saŭ el mi se pare) fericit, îmĭ pare că (saŭ mi se pare că) doarme, îmĭ pare că (saŭ mi se pare că saŭ par’că) zbor. A-țĭ părea bine saŭ răŭ, a te bucura saŭ a te întrista, a regreta: îmĭ pare bine (saŭ răŭ) c’a fost și el.

1) par m. (lat. pâlus, par, din paxillus, *paxius, d. pángere, a înfige, a împinge; it. sp. palo, pv. pal, fr. pieu, pg. pao. V. pagină). Prăjină scurtă, stobor, stîlp mic de lemn (lung de vre-o 2 m. și gros de vre-o 8 c.m., ca stîlpiĭ care susțin gardurile de la țară). Cu paru, pin mijloace violente, ca țăraniĭ, care, p. cel maĭ mic lucru, sar la bătaĭe cu paru: aicĭ nu merge cu paru! A ajuns orĭ s’a strîns funia la par (loc. luată de la arie cînd caiĭ aŭ ajuns la par), am ajuns la extrem, la aman, nu maĭ am nicĭ o putere. Cît cĭoara în par (subînț. a stat), o clipă, puțin timp.

pare v. impers. V. par 3.

pîră f., pl. e și ĭ (vsl. pĭrĭa, infl. de pîrăsc). Vechĭ. Proces. Azĭ. Acuzațiune. Denunțare.

pîrăsc, a -î v. tr. (din vechîu pîrésc, a pîri, d. vsl. prĭeti, pĭrĭeti, a se certa. Cp. cu dirăsc, tîrăsc, vîr). Acuz. Denunț. V. refl. Mă cert, mă cĭorovoĭesc. Duc proces, mă judec.

pîrésc, V. pîrăsc.

!pari (al ~) (it.) loc. adj., loc. adv. (titlu comercial ~, a sevinde ~)

+pair (au ~) (fr.) [pron. oper] loc. adj., loc. adv. (regim ~, a lucra ~)

pair (fr.) [pron. per] s. m., pl. pairi, art. pairii [pron. periĭ] (desp. pai-)

par¹ adj. m., pl. pari; f. pară, pl. pare

par² s. m., pl. pari

+părea² (a se ~) (a da impresia) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pare; conj. prez. 3 să se pară; ger. părându-se; part. părut

părea¹ (a ~) (a avea aparența) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 3 sg. pare; conj. prez. 1 sg. să par, 3 să pară; imper. 2 sg. afirm. pari; ger. părând; part. părut

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pâră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, 3 sg. pârăște, imperf. 1 pâram; conj. prez. 1 sg. să pârăsc, 3 să pârască

al pari (it.) loc. adv.

pair (fr.) [pron. per] s. m., pl. pairi, art. pairii [pron. perii] (pai-)

par¹ adj. m., pl. pari; f. pară, pl. pare

par² s. m., pl. pari

părea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părem, viit. 3 sg. va părea; conj. prez. 3 să pară; cond. prez. 3 ar părea; ger. părând; part. părut

pâr² (reg.) s. m., pl. pâri

pâră (pop., fam.) s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

pârî (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra, perf. s. 3 sg. pârî, 3 pl. pârâră, m.m.c.p. 1 sg. pârâsem, 2 sg. pârâseși; conj. prez. 3 să pârască; ger. pârând; part. pârât

al pari loc. adv.

par adj. m., pl. pari; f. sg. pară, pl. pare

par s. m., pl. pari

părea vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. par, 2 sg. pari, 1 pl. părem; conj. prez. 3 sg. și pl. pară; ger. părând; part. părut

pâr s. m., pl. pâri

pâră s. f., g.-d. art. pârei; pl. pâre

pârî vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pârăsc, imperf. 3 sg. pâra; conj. prez. 3 sg. și pl. pârască

părea (ind. prez. 1 pl. părem, opt. prez. mi-ar părea)

pîrî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pîrăsc, conj. pîrască)

al pari.

par, pari 2, pară 3 conj., părea inf.

pârăsc, -răști 2, -răște 3, -rască 3 conj., -rît prt., -rîtor adj. v.

PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliță, pătăchie, prăștinaș, prăștină, rudă, (Olt.) colvă, dârjală, (Transilv.) palțău, (înv.) șiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.) 3. v. stâlp.

PĂREA vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.)

PÂRĂ s. v. acțiune, acuzare, acuzație, animozitate, bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cauză, ceartă, cleveteală, clevetire, clevetit, conflict, defăimare, denigrare, denunț, denunțare, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discreditare, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învinovățire, învinuire, învrăjbire, judecată, litigiu, neînțelegere, plângere, ponegreală, ponegrire, proces, reclamație, șoaptă, vrajbă, zâzanie.

PÂRÎ vb. v. denunța.

PÂRÎ vb. v. certa, învrăjbi, judeca, supăra.

PAR s. 1. prăjină, (pop.) prepeleac, (reg.) beldie, paliță, pătăchie, prăștinaș, prăștină, rudă, (Olt.) colvă, dîrjală, (Transilv.) palțău, (înv.) șiric. (L-a lovit cu un ~.) 2. parmac, (înv. și pop.) pociumb, (pop.) șarampoi, (reg.) verdete, (Maram.) șaranț, (Maram., Transilv., Ban. și Olt.) șteamp, (Olt., Ban. și Transilv.) ștenap. (~ la un gard.) 3. parmac, stîlp. (~ la un pridvor.)

PĂREA vb. 1. a arăta, a semăna. (~ a fi mai mult o proză versificată.) 2. a crede, a-și imagina, a-și închipui, a i se năzări, (înv. și pop.) a i se năluci. (Ți s-a ~ numai că l-ai văzut.)

pîră s. v. ACȚIUNE. ACUZARE. ACUZAȚIE. ANIMOZITATE. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CAUZĂ. CEARTĂ. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. CONFLICT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DENUNȚ. DENUNȚARE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCREDITARE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVINOVĂȚIRE. ÎNVINUIRE. ÎNVRĂJBIRE. JUDECATĂ. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. PLÎNGERE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. PROCES. RECLAMAȚIE. ȘOAPTĂ. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

PÎRÎ vb. a denunța, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.)

pîrî vb. v. CERTA. ÎNVRĂJBI. JUDECA. SUPĂRA.

Par ≠ impar

par (pari), s. m. – Băț, stîlp, nuia. – Mr., megl. par. Lat. pālus (Pușcariu 1260; Candrea-Dens., 1324; REW 6182), cf. alb. palë, it., sp. palo, fr. pieu, cat. pal, port. pao, ngr. παλοῦϰι. – Der. împăra, vb. (a bate pari; a trage în țeapă; refl., a se lovi, a se înțepa cu un par), pe care Candrea-Dens., 1325; Densusianu, Rom., XXXIII, 70 și DAR îl derivă direct din lat. impālāre; părui, vb. (a bate pari).

părea (par, – rut), vb. – A da impresia, a crea iluzia, a avea aerul. – Mr. (am)par, (am)părui, păreare. Lat. pārēre (Pușcariu 1261; Candrea-Dens., 1331; REW 6235), cf. it. parere, prov. parer, v. fr. paroir, sp., port. parecer. – Der. părere, s. f. (opinie, aviz; iluzie, viziune, fantasmă); părelnic, adj. (imaginar, fictiv); parcă (var. ortografică par’că), adv. (s-ar zice, s-ar crede, într-o măsură, cam), în loc de pare că, cf. calabr. parca; dispărea, vb. (a pieri), format după fr. disparaître; dispariție, s. f. (pieire), din fr. disparation; compărea, vb., după fr. comparaître; comparent, adj. (care compare); comparați(un)e, s. f. (prezentare).

pîrî (-răsc, -ît), vb. – A denunța, a acuza, a inculpa. Sl. prĕti, prją, priši, „a se certa” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 244), cf. sb., cr. preti „a acuza”, mag. per „ceartă”; trebuie să se pornească de la un sl. *pĭrĕti, cf. tîrî. – Der. pîră, s. f. (acuzație, inculpare; delațiune, denunț); pîrîș, s. m. (înv., acuzator, turnător, denunțător), cf. mag. peres (Gáldi, Dict., 181); pîrît, s. m. (acuzat); pîrîtor, s. m. (turnător).

pări, păresc, vb. IV (reg.) 1. (despre pari) a bate, a fixa. 2. (despre ființe) a bate cu parul.

PAR², -Ă (< lat. par, paris, „egal, asemănător”) adj. 1. (Despre numere) Care este divizibil cu doi. 2. (MAT.; despre funcții) Care nu își schimbă valoarea când argumentul își schimbă semnul: f(x) = f(-x). 3. (CHIM.) Element de compunere folosit la formarea denumirilor unor substanțe: derivați aromatici disubstituiți în poziția 1, 4, unii polimeri (paracetaldehida) etc.

PARÉ, Ambroise (c. 1509-1590), chirurg francez. Unul dintre reformatorii medicinei Renașterii. A introdus tehnici operatorii noi (hemostaza prin ligatura arterelor în locul cauterizării, după amputația membrelor); a pus bazele marii chirurgii (amputații, dezarticulări). Alături de J. Hunter și J. Lister, socotit printre cei mai mari chirurgi ai tuturor timpurilor. Autor a unor lucrări privind circulația sangvină.

QUI TACET CONSENTIRE VIDETUR (lat.) cine tace pare a consimți – Principiu de drept canonic, luat ca deviză de papa Bonifaciu VIII.

Die Menschen sind nicht immer, was sie scheinen (germ. „Oamenii nu-s totdeauna ceea ce par”) – sînt cuvintele pe care, în discuția cu templierul, le rostește Daia, una dintre eroinele poemului dramatic Nathan Înțeleptul de Lessing (act. I, sc. 6). Aceeași, idee capătă la Shakespeare (în Othello, act. III, sc. 3) formularea: „Men should be, what they seem; Or those that be not, would they might seem none.” (Oamenii ar trebui să fie ceea ce par; iar acei care nu sînt, nici n-ar trebui să pară). Sau, cum spune graiul românesc atît de plastic: „Ori vorbește cum ți-e portul, ori te poartă cum ți-e vorba”. LIT.

Men should be, what they seem; or those that be not, would they might seem none (engl. „Oamenii ar trebui să fie ceea ce par; iar cei care nu sînt, n-ar trebui nici să pară”) – celebre cuvinte ale lui Shakespeare, din Othello (act. III, sc. 3). Le spune faimosul intrigant Iago lui Othello, cînd îi strecoară în suflet veninul geloziei. Ele se referă la locotenentul Cassio, asupra căruia aruncă bănuiala că e iubitul Desdemonei; Othello se îndoiește: Cassio pare cinstit. Și atunci Iago replică: Oamenii ar trebui să fie ceea ce par... etc. Vezi și formularea apropiată a lui Lessing: Die Menschen sind nicht immer, was sie scheinen. LIT.

Qui tacet, consentire videtur (lat. „Cine tace pare a consimți”) – deviza papei Bonifaciu VIII (1220-1303) menționată în „Decretale” (Hotărîri papale, cartea a VI-a a dreptului canonic). A devenit proverb în Franța: Qui ne dit mot, consent. Și noi spunem: Cine tace primește. IST.

îmi pare (I’m) sorry expr. îmi pare rău, regret.

par, pari s. m. (er.) penis erect.