opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARFUMAT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumat, -ă adj.] – V. parfuma.

PARFUMAT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. (Adesea fig.) Care răspândește parfum (1), care miroase frumos; înmiresmat. ♦ (Despre unele alimente) Aromat2 (și cu gust plăcut). 2. Impregnat cu parfum (2). [Var.: (înv.) profumat, -ă adj.] – V. parfuma.

parfumat, ~ă a [At: CR (1848), 122/ 75 / V: (înv) prof~ / Pl: ~ați, ~e / E: parfuma] 1 Care miroase frumos Si: (înv) parfumator (1). 2 Care răspândește parfum Si: (înv) parfumator (2). 3 Care este impregnat cu parfum Si: îmbălsămat, înmiresmat, miresmat, (înv) parfumator (3), (îvr) miresmător, mirosnic. 4 (D. produse comestibile) Aromat și plăcut la gust.

PARFUMAT, -Ă, parfumați, -te, adj. 1. Care miroase frumos, care răspîndește parfum. Mai sînt încă roze – mai sînt, Și tot parfumate și ele, Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. MACEDONSKI, O. I 195. În jurul tău palpită-ntreaga fire; Iar florile-s așa de parfumate! VLAHUȚĂ, O. A. 85. Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate. BOLINTINEANU, O. 121. 2. Impregnat cu parfum. Cîteva vorbe, o strîngere de mînă și dispărea iar în parfumatul ei etac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. ◊ Fig. Era o atmosferă parfumată, o atmosferă de idei înalte, frumos spuse. SADOVEANU, E. 102. Fața pămîntului tresărea sub suflarea caldă și parfumată a primăverii. BOLINTINEANU, O. 459. – Variantă: (învechit) profumat, -ă (ODOBESCU, S. III 33) adj.

PARFUMAT, -Ă adj. 1. Care răspîndește parfum, care miroase plăcut. 2. Stropit cu parfum. [< parfuma].

PARFUMA, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profuma vb. I] – Din fr. parfumer.

PARFUMA, parfumez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) stropi cu parfum (2); a(-și) da cu parfum. 2. Tranz. A umple cu o mireasmă plăcută; a înmiresma. [Var.: (înv.) profuma vb. I] – Din fr. parfumer.

PROFUMA vb. I v. parfuma.

PROFUMAT, -Ă adj. v. parfumat.

parfuma [At: MN (1836), 26/5 / V: (înv) prof~ (Pzi: 3 și: profumă) / Pzi: ~mez / E: fr parfumer, it profumare] 1 vt A impregna cu un miros plăcut și pătrunzător Si: a îmbălsăma, a înmiresma, a miresma. 2-3 vtr A(-și) da cu parfum (5). 4-5 vtr (Înv) A (se) înmiresma cu anumite plante plăcut mirositoare. 6 vt (Rar) A aromatiza alimente.

profuma v vz parfuma

profumat, ~ă a vz parfumat

PARFUMA, parfumez, vb. I. Tranz. 1. A stropi cu parfum. Și-a parfumat batista. ◊ Refl. Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. 2. A umple cu o mireasmă plăcută, a înmiresma, a îmbălsăma. Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119.

PARFUMA vb. I. 1. tr., refl. A (se) stropi cu parfum. 2. tr. A înmiresma. [< fr. parfumer].

PARFUMA vb. I. tr., refl. a (se) stropi cu parfum. II. tr. a înmiresma. (< fr. parfumer)

A PARFUMA ~ez tranz. 1) (persoane sau lucruri) A da cu parfum. 2) (spații) A umple cu parfum, cu mireasmă; a îmbălsăma; a înmiresma. /<fr. parfumer

parfumà v. 1. a răspândi un miros plăcut: florile parfumează atmosfera; 2. a impregna cu parfum: a-și parfuma părul.

*parfuméz v. tr. (fr. parfumer, d. fumer, a afuma; it. perfumare, azĭ profumare. V. a-fum). Umplu de miros de parfum, înmirezmez: îmĭ parfumez batista.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

parfuma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. parfumez, 3 parfumează; conj. prez. 1 sg. să parfumez, 3 să parfumeze

parfuma (a ~) vb., ind. prez. 3 parfumează

parfuma vb., ind. prez. 1 sg. parfumez, 3 sg. și pl. parfumează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARFUMAT adj. 1. v. înmiresmat. 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.) 3. odorant, odorifer. (Esență ~.)

PARFUMAT adj. 1. îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.) 3. odorant, odorifer. (Esență ~.)

PARFUMA vb. v. înmiresma.

PARFUMA vb. a îmbălsăma, a înmiresma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

Intrare: parfumat
parfumat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • parfumat
  • parfumatul
  • parfumatu‑
  • parfumată
  • parfumata
plural
  • parfumați
  • parfumații
  • parfumate
  • parfumatele
genitiv-dativ singular
  • parfumat
  • parfumatului
  • parfumate
  • parfumatei
plural
  • parfumați
  • parfumaților
  • parfumate
  • parfumatelor
vocativ singular — —
plural — —
profumat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profumat
  • profumatul
  • profumatu‑
  • profumată
  • profumata
plural
  • profumați
  • profumații
  • profumate
  • profumatele
genitiv-dativ singular
  • profumat
  • profumatului
  • profumate
  • profumatei
plural
  • profumați
  • profumaților
  • profumate
  • profumatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: parfuma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • parfuma
  • parfumare
  • parfumat
  • parfumatu‑
  • parfumând
  • parfumându‑
 singular plural
  • parfumează
  • parfumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • parfumez
 (să)
  • parfumez
  • parfumam
  • parfumai
  • parfumasem
a II-a (tu)
  • parfumezi
 (să)
  • parfumezi
  • parfumai
  • parfumași
  • parfumaseși
a III-a (el, ea)
  • parfumează
 (să)
  • parfumeze
  • parfuma
  • parfumă
  • parfumase
plural I (noi)
  • parfumăm
 (să)
  • parfumăm
  • parfumam
  • parfumarăm
  • parfumaserăm
  • parfumasem
a II-a (voi)
  • parfumați
 (să)
  • parfumați
  • parfumați
  • parfumarăți
  • parfumaserăți
  • parfumaseți
a III-a (ei, ele)
  • parfumează
 (să)
  • parfumeze
  • parfumau
  • parfumară
  • parfumaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • profuma
  • profumare
  • profumat
  • profumatu‑
  • profumând
  • profumându‑
 singular plural
  • profumează
  • profumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • profumez
 (să)
  • profumez
  • profumam
  • profumai
  • profumasem
a II-a (tu)
  • profumezi
 (să)
  • profumezi
  • profumai
  • profumași
  • profumaseși
a III-a (el, ea)
  • profumează
 (să)
  • profumeze
  • profuma
  • profumă
  • profumase
plural I (noi)
  • profumăm
 (să)
  • profumăm
  • profumam
  • profumarăm
  • profumaserăm
  • profumasem
a II-a (voi)
  • profumați
 (să)
  • profumați
  • profumați
  • profumarăți
  • profumaserăți
  • profumaseți
a III-a (ei, ele)
  • profumează
 (să)
  • profumeze
  • profumau
  • profumară
  • profumaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

parfumat, parfumatăadjectiv

  • 1. adesea figurat Care răspândește parfum, care miroase frumos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: înmiresmat
    • format_quote Mai sînt încă roze – mai sînt, Și tot parfumate și ele, Așa cum au fost și acele Cînd ceru-l credeam pe pămînt. MACEDONSKI, O. I 195. DLRLC
    • format_quote În jurul tău palpită-ntreaga fire; Iar florile-s așa de parfumate! VLAHUȚĂ, O. A. 85. DLRLC
    • format_quote Pe malurile fragede Creșteau flori parfumate. BOLINTINEANU, O. 121. DLRLC
    • 1.1. (Despre unele alimente) Aromat (și cu gust plăcut). DEX '09 DEX '98
  • 2. Impregnat cu parfum. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cîteva vorbe, o strîngere de mînă și dispărea iar în parfumatul ei etac, împlînd nopțile cu dulci și neuitate visuri. EMINESCU, N. 59. DLRLC
    • format_quote figurat Era o atmosferă parfumată, o atmosferă de idei înalte, frumos spuse. SADOVEANU, E. 102. DLRLC
    • format_quote figurat Fața pămîntului tresărea sub suflarea caldă și parfumată a primăverii. BOLINTINEANU, O. 459. DLRLC
etimologie:
  • vezi parfuma DEX '09 DEX '98 DN

parfuma, parfumezverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) stropi cu parfum; a(-și) da cu parfum. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Și-a parfumat batista. DLRLC
    • format_quote Mă parfumasem din nou. CAMIL PETRESCU, P. 13. DLRLC
  • 2. tranzitiv A umple cu o mireasmă plăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: îmbălsăma înmiresma
    • format_quote Ierburile erau înflorite și parfumau aerul cald. SADOVEANU, E. 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.