PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARENÉZĂ s. f. discurs care preamărește virtutea; exortație. (< fr. parénèse, gr. parainesis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

parenéză s. f., pl. parenéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

parenéză, pareneze s. f. Predică ocazională rostită de clerici în anumite împrejurări bisericești sau din viața socială, în care se expune semnificația evenimentului și se dau lămuriri, sfaturi și îndemnuri la virtute. Are două genuri: panegiricul și necrologul. – Din fr. parénèse, gr. parainesis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink