pardosit, ~ă a [At: IST. AM. 22^r/13 / Pl: ~iți, ~e / E: pardosi] 1 Care are pardoseală (1). 2 (Pgn; rar) Pavat. 3 (Pgn; rar) Acoperit. 4 (D. haine) Căptușit.

PARDOSIT, -Ă, pardosiți, -te, adj. (Despre încăperi, curți) Care are pardoseală.

pardosi vt [At: (a. 1660-1680) GCR I, 176/34 / V: (înv) părtăsi / Pzi: ~sesc / E: nct] 1-2 (Udp „cu”) (A acoperi sau) a căptuși cu pardoseală (1). 3 (Pex) A pava. 4 (Pgn; rar) A acoperi. 5 (Pgn; rar) A căptuși o haină.

părtăsi v vz pardosi

PARDOSI, pardosesc, vb, IV. Tranz. A acoperi (o încăpere, o curte etc.) cu o pardoseală. V. podi, pava. Ședeau la masă într-o odăiță a primăriei, pardosită cu scînduri late și vechi. DUMITRIU, N. I. 62. Rămase cu ochii ațintiți asupra lespezilor de piatră cu care era pardosit balconul. SADOVEANU, O. VIII 20. Sala este pardosită cu lespezi. NEGRUZZI, S. III 376. ◊ Fig. Apele sînt limpezi... iar fundul lor pardosit cu mii de pești. BOGZA, C. O. 303. ♦ (Rar) A căptuși, a acoperi. Nici pe dădaca n-o zăriseră. ieșind pe poarta pardosită cu fier. SADOVEANU, Z. C. 313.

A PARDOSI ~esc tranz. 1) (încăperi, suprafețe) A acoperi cu pardoseală. 2) (străzi, piețe, curți etc.) A acoperi cu pavaj; a pava. 3) rar A înzestra cu căptușeală; a căptuși. /Orig. nec.

pardosì v. 1. a căptuși o cameră cu scânduri; 2. a așterne cu piatră sau cu lespezi un drum, o stradă, o curte. [Origină necunoscută].

pardosésc v. tr. (ngr. patóno, aor. pátosa, pardosesc, de unde s’a făcut *partosesc, apoĭ părtăsesc [sec. 17], apoĭ pardosesc după podesc). Vest. Podesc, pavez o cameră cu scîndurĭ saŭ cu petre (asfalt, ciment).

pardosi (a ~) (a pava) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosesc, 3 sg. pardosește, imperf. 1 pardoseam; conj. prez. 1 sg. să pardosesc, 3 să pardosească

pardosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosesc, imperf. 3 sg. pardosea; conj. prez. 3 să pardosească

pardosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pardosesc, imperf. 3 sg. pardosea; conj. prez. 3 sg. și pl. pardosească

pardosi (pardosesc, pardosit), vb. – A pava, a bate podea, a pietrui. – Var. înv. părtăsi. Origine îndoielnică. S-a crezut în ngr. πατώνω, aorist πάτωσα (Cihac, II, 683), care se potrivește semantic, dar care prezintă dificultăți fonetice. – Der. pardos, s. n. (rar, caldarîm, pavaj), formație regresivă a cuvîntului următor; pardoseală, s. f. (caldarîm, pavaj); pardositor, s. m. (parchetar, meseriaș care execută pardoseli).

pardosit, -ă, pardosiți, -te adj. bătut zdravăn, desfigurat în bătaie.

pardosi, pardosesc v. t. a bate.

PARDOSIT adj. podit. (Încăpere ~.)

PARDOSIT adj. podit. (Încăpere ~.)

PARDOSI vb. a podi. (A ~ o încăpere.)

PARDOSI vb. a podi. (A ~ o încăpere.)