PARATÁXĂ, parataxe, s. f. (Gram.) Juxtapunere. – Din fr. parataxe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARATÁXĂ ~e f. lingv. (în opoziție cu hipotaxă) Procedeu de exprimare a raporturilor sintactice între propoziții fără jonctive; juxtapunere. /<fr. parataxe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARATÁXĂ s.f. Mod de exprimare a raporturilor de coordonare sau de subordonare în propoziție sau în frază prin simpla alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; juxtapunere; coordonare sintactică. [< fr. parataxe, cf. gr. parataxis < para – lângă, taxis – așezare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARATÁXĂ s. f. juxtapunere. (< fr. parataxe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PARATÁXĂ s. v. juxtapunere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

paratáxă s. f., g.-d. art. paratáxei; pl. paratáxe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink