parasimă sf [At: COD. VOR. 99/1 / V: păris~ / Pl: ? / E: ngr παράσημα] (Înv) 1 Stemă. 2 Semn distinctiv.

parásimă f., pl. e (ngr. parásimon, vgr. -semon, pl. -ma). Cod. Vor. Semn, insignă, emblemă.

părisimă sf vz parasimă

parasimă s.f. (înv.) stemă; semn distinctiv.