parascovenie sf [At: NEGRUZZI, S. I, 258 / Pl: ~ii / E: nct] (Fam; șdp; mpl) 1 Nerozie. 2 Absurditate. 3 (Cu sens atenuat) Fleac Si: ciudățenie.

PARASCOVENIE, parascovenii, s. f. (Regional, mai ales la pl.) Năzbîtie, poznă, drăcie, măscări. Rămăsese în poartă unde istorisea nu știu ce parascovenii grupului de civili. CAMILAR, N. II 218. De-amu puneți-vă pe făcut... parascovenii cîte vă place, măi băieți. CREANGĂ, A. 39. Cucoană Gahiță, m-am săturat de toate parascoveniile și de toate farafastîcurile d-tale. ALECSANDRI, T. 1016.

PARASCOVENIE ~i f. 1) fam. Vorbă goală; afirmație neserioasă; balivernă; palavră; fleac. 2) Faptă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsită de gravitate; boroboață; năzbâtie; bazaconie. /Orig. nec.

parascovenie f. lucru plăsmuit, credință mincinoasă: nu mai cred toate parascoveniile ISP. [Slav. PARASKOVANIĬE, închipuire, invențiune (lit. făurire)].

parascovénie f. (din *prascovenie, d. vsl. pra, pro, înainte, și skovanie, skovyvanie, fabricare împreună, d. kovati, a fabrica. V. covacĭ). Fam. Scornitură, bizarerie, lucru piramidal: de unde aĭ maĭ venit și tu cu parascoveniile astea?

parascovenie (fam.) (desp. -ni-e) s. f., art. parascovenia (desp. -ni-a), g.-d. art. parascoveniei; pl. parascovenii, art. parascoveniile (desp. -ni-i-)

parascovenie (fam.) (-ni-e) s. f., art. parascovenia (-ni-a), g.-d. art. parascoveniei; pl. parascovenii, art. parascoveniile (-ni-i-)

parascovenie s. f. (sil. -ni-e), art. parascovenia (sil. -ni-a), g.-d. art. parascoveniei; pl. parascovenii, art. parascoveniile (sil. -ni-i-)

parascovenie, parascovenii s. f. năzbâtie, drăcie, poznă

PARASCOVENIE s. v. drăcie, drăcovenie, fleac, nazbâtie, nimic, palavră, poznă, ștrengărie.

parascovenie s. v. DRĂCIE. DRĂCOVENIE. FLEAC. NĂZBÎTIE. NIMIC. PALAVRĂ. POZNĂ. ȘTRENGĂRIE.