paranimfă sf [At: DRLU / A și: para~ / S și: ~infă / Pl: ~fe / E: lat paranympha, ngr παρανύμφος] (Asr) 1 Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă Si: domnișoară de onoare. 2 (Fig; pex) Însoțitoare.

PARANIMFĂ, paranimfe, s. f. (Rar) Drușcă. (Fig.) A lumii paranimfă, moartea. EMINESCU, la CADE.

PARANIMFĂ s.f. (La vechii greci) Fată care asista pe mireasă la ceremonialul căsătoriei. ♦ (Fig.) Însoțitoare. [Pl. -fe. / cf. fr. paranymphe, lat. paranympha].

PARANIMFĂ s. f. 1. (la vechii greci) fată care o însoțea pe mireasă la ceremonialul căsătoriei. 2. (fig.) însoțitoare. (< fr. paranymphe, lat. paranympha)

PARANIMFĂ ~e f. rar Fată care însoțește mireasa la cununie, având anumite atribuții la nuntă. /<lat. paranympha, ngr. paránimphos

paranimfă f. conducătoarea tinerilor căsătoriți; fig. a lumii paranimfă, moartea EM.

*paranínfă f., pl. e (lat. paranympha, vgr. paránymphos, d. pará, alăturea, și nymphe, mireasă). Conducătoarea mireseĭ la casa mireluĭ. V. drușcă.

paranimfă (rar) s. f., g.-d. art. paranimfei; pl. paranimfe

paranimfă (rar) s. f., g.-d. art. paranimfei; pl. paranimfe

paranimfă s. f. nimfă