PARALEXÍE s.f. Tulburare a vorbirii constând în citirea deformată a cuvintelor. [Gen. -iei. / < fr. paralexie, cf. gr. para – lângă, lexis – dicțiune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PARALEXÍE s. f. tulburare a vorbirii în citirea deformată a cuvintelor. (< fr. paralexie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

paralexíe s. f., g.-d. art. paralexíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink