paradău s [At: RĂDULESCU-CODIN, L. 56 / V: părăd~ / E: cf paradi¹] (Olt; Mun; îe) A se alege (ca praful și) ~l (de ceva sau de cineva) A nu se alege nimic de ceva sau de cineva Si: a se alege praful.

părădău s vz paradău

părădăŭ n. (d. părăduĭesc). Munt. Fam. S’a ales părădău de el, s’a ales prafu de el, s’a dus draculuĭ, s’a nimicit.

paradău s.n. (reg.; în expr.) a se alege paradăul (de ceva, de cineva) = a se alege praful.