19 definiții pentru paradigmă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARADIGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma.

paradigmă sf [At: CANTEMIR, IST. 269 / V: (grî; rar) ~mata sfp / A și: (înv) paradigmă / E: lat paradigma, ngr παράδειγμα] 1 (Înv) Exemplu. 2 (Înv) Model. 3 (Înv) Pildă. 4 (Înv) Învățătură. 5 (Grm) Totalitate a formelor unui cuvânt, a unor opoziții fonologice etc. 6 (Grm) Tablou al formelor unui cuvânt dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. corectat(ă)

PARADIGMĂ, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma.

PARADIGMĂ, paradigme, s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unei părți de vorbire. Un caz puțin deosebit este acela al verbului romînesc «a vrea», «a voi», care amestecă în paradigmă forme de origine latină și forme de origine slavă. GRAUR, F. L. 170. 2. (Învechit) Exemplu, pildă, model. Dacă voi ați fi urmat paradigma acestei istorioare, nu erați să vă plîngeți acum. FILIMON, C. 167.

PARADIGMĂ s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvînt. ♦ Ansamblu de termeni, aparținînd aceleiași categorii gramaticale, care se pot substitui unul cu altul. 2. (Rar) Exemplu, model. [< fr. paradigme].

PARADIGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma)

PARADIGMĂ ~e f. lingv. 1) Ansamblu asociativ de elemente ale limbii aparținând aceleiași clase morfo-sintactice sau/și semantice, care posedă între ele relații virtuale de substituție. 2) Totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. 3) Model de declinare sau de conjugare. /<lat. paradigma, ngr. parádigma

paradigmă f. 1. pildă: paradigma acestei istorioare FIL.; 2. exemplu gramatical.

*paradígmă f., pl. e (vgr. parádeigma). Exemplu, tip, model de declinare saŭ de conjugare în gramatică.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paradigmă s. f., g.-d. art. paradigmei; pl. paradigme

paradigmă s. f., g.-d. art. paradigmei; pl. paradigme

paradigmă s. f., g.-d. art. paradigmei; pl. paradigme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARADIGMĂ s. v. exemplu, învățătură, model, pildă.

paradigmă s. v. EXEMPLU. ÎNVĂȚĂTURĂ. MODEL. PILDĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

paradigmă (paradigme), s. f. – Model, exemplu, tip. – Mr. paradigmă. Mgr. παράδειγμα. Sec. XVIII, cf. Gáldi 518.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

PARADIGMĂ s. f. (< fr. paradigme, cf. lat. paradigma, gr. paradigma „model”): 1. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. Se vorbește astfel despre p. substantivului, a adjectivului și a verbului (mai ales). Paradigmaticul se află, în text, în raport de solidaritate indisolubilă cu sintagmaticul (v. sintagmă). 2. orice clasă de elemente lingvistice, indiferent de principiul care guvernează reunirea acestora. În concepția lui Ferdinand de Saussure p. reprezintă niște „grupuri asociative”, în care componentele (cuvintele evocate în memorie de un alt cuvânt) sunt reunite doar prin asociații de idei. Relațiile dintre p. grupate în sistemul limbii reprezintă axa paradigmatică. Sunt considerate ca aparținând aceleiași p. două sau mai multe unități lingvistice care se pot înlocui în cadrul aceleiași sintagme. După Roman Jakobson, interpretarea oricărei unități lingvistice presupune în fiecare moment comparația cu elementele asemănătoare, existente în cadrul aceleiași p. care ar putea s-o substituie, precum și raportarea la unitățile coexistente, care aparțin aceleiași sintagme. În felul acesta, sensul oricărui cuvânt ar fi determinat simultan atât de amintirea cuvintelor care i-ar fi putut lua locul în enunț, cât și de influența cuvintelor înconjurătoare din cadrul enunțului.

paradigmă (gr. paradeigma „exemplu”, „model”), sin. comparație.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARADÍGMĂ s. f. (< fr., lat.; {s} gr. paradeigma „exemplu, model”) s. f. 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model, pildă. 3. (În filozofia științei, expres legat de Th. Kuhn) Set de asumpții de fond, de concepte, rezultate și proceduri, un mod global de a privi fenomenele, instituit, de regulă, de anumite opere științifice, în cadrul căruia se desfășoară cercetarea („știința normală”) într-o comunitate științifică și într-o epocă istorică. O p. este schimbată atunci când apar anomalii și disfuncționalități care nu mai pot fi rezolvate în cadrul ei.

Intrare: paradigmă
paradigmă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paradigmă
  • paradigma
plural
  • paradigme
  • paradigmele
genitiv-dativ singular
  • paradigme
  • paradigmei
plural
  • paradigme
  • paradigmelor
vocativ singular
plural
paradigmata
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paradigmă, paradigmesubstantiv feminin

  • 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Un caz puțin deosebit este acela al verbului romînesc «a vrea», «a voi», care amestecă în paradigmă forme de origine latină și forme de origine slavă. GRAUR, F. L. 170. DLRLC
    • 1.1. Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Ansamblu de termeni, aparținând aceleiași categorii gramaticale, care se pot substitui unul cu altul. DN
  • 2. învechit Exemplu, model, pildă, învățătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă voi ați fi urmat paradigma acestei istorioare, nu erați să vă plîngeți acum. FILIMON, C. 167. DLRLC
  • 3. (La Platon) Lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. MDN '00
    • 3.1. Principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.