PARADIAFONÍE s. f. Trecere nedorită a semnalelor de pe un canal pe altul la sisteme audio cu două sau mai multe canale; diafonie. [Pr.: -di-a-] – Din fr. paradiaphonie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADIAFONÍE s.f. Percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. [Pron. -di-a-, gen. -iei. / < fr. paradiaphonie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADIAFONÍE s. f. percepție în receptorul unui circuit telefonic a convorbirii dintr-un alt circuit. (< fr. paradiaphonie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
paradiafoníe s. f. (sil. -di-a-) → fonie
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PARADIAFONÍE (‹ fr.) s. f. Diafonie percepută în receptorul unui circuit (perturbat), a convorbirii dintr-un alt circuit (perturbator), când se ascultă pe circuitul perturbator la același capăt al liniei unde se vorbește pe circuitul perturbator.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink