PARAȘUTÁRE, parașutări, s. f. Acțiunea de a parașuta. – V. parașuta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAȘUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) parașuta și rezultatul ei; aruncare, lansare din avion cu parașuta. ◊ Parașutarea avionului = fază în evoluția unui avion care aterizează, caracterizată prin „înfundarea” acestuia de la înălțimea de filare. [< parașuta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

parașutáre s. f., g.-d. art. parașutării; pl. parașutări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAȘUTÁ, parașutez, vb. I. Tranz. A lansa din avion cu parașuta oameni sau obiecte. – Din fr. parachuter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A PARAȘUTÁ ~éz tranz. (persoane sau obiecte) A lansa cu parașuta dintr-un aparat de zbor. /<fr. parachuter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PARAȘUTÁ vb. tr., refl. a (se) lansa din avion cu parașuta. (< fr. parachuter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

parașutá vb., ind. prez. 1 sg. parașutéz, 3 sg. și pl. parașuteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

PARAȘUTARE a) termen utilizat în domeniul militar desemnând acțiunea de lansare cu parașuta (de desant sau de materiale); b) manevră a aeronavei în faza de aterizare, caracterizată prin înfundarea (v.) acesteia de la înălțimea de filare (apropiere).
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIRECȚIA DE LANSARE / PARAȘUTARE, traiectul optim pe care se înscrie o aeronavă în vederea lansării parașutiștilor sau a materialelor pentru atingerea zonei de aterizare propuse.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink