paparoane f. pl. florile de mac roșu. [Gr. mod. PAPARUNA].

paparoană sf vz paparună

paparună sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~roană, păpăr~ / Pl: ~ne, ~ni / E: ngr παππαροῦνα, bg папаруна] (Bot; reg) 1-2 Mac³ (1, 3) (Papaver somniferum și Rhoeas). 3-4 (Lpl) Floare uscată a paparunei (1-2), din care se face ceai. 5-6 Mac(10-11)-cornut (Glaucium corniculatum și phoeniceum). 7 Albăstrea (Centaurea cyanus). 8 Rostopască (Chelidonium majus).

păpărună sf vz paparună

PAPARUNĂ, paparune, s. f. 1. Plantă erbacee din familia papaveraceelor, cu flori roșii pătate cu negru și cu fructul o capsulă acoperită cu peri aspri (Glaucium cornicidatum ). 2. (La pl.) Florile unei specii de mac, asemănătoare cu cele ale plantei descrise mai sus, din care se face un ceai contra tusei.

paparoánă (oa dift.) f., pl. e (bgr. paparúna. V. paparudă). Munt. Rar. Mac roș (papáver rhóeas). Se uzitează maĭ mult la pl. și maĭ ales vorbind de petalele luĭ, care se întrebuințează supt formă de infuziune ca pectorale, potolitoare și sudorifice și contra pojaruluĭ.

paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune

paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune

paparună (plantă) s. f., g.-d. art. paparunei; pl. paparune

paparoană (-ne), s. f. Mac (Papaver Rhoeas). – Var. paparună. Ngr. παπαρόῦνα, din it. papavero (Cihac, II, 682).

PAPARUNĂ s. v. mac, mac-cornut, rostopască.

paparună s. v. MAC. MAC-CORNUT. ROSTOPASCĂ.

paparoane s.f. pl. (reg.) 1. flori de mac roșu. 2. albăstrele. 3. rostopastă.