papalugă² sf vz paparugă¹

PAPALUGĂ s. f. 1. Termen cu care se denumește o femeie urîtă, înaltă, slabă, deșirată; pocitanie. Piei din ochii mei, papalugă! ALECSANDRI, T. 643. 2. (În superstiții) Stafie, arătare. Noaptea... toate stihiile năpădesc pe mine... pînă și papaluga, pînă și turca. ALECSANDRI, T. 616.

PAPALUGĂ s. f. 1. Termen cu care se denumește o femeie urîtă, înaltă și slabă. 2. (În superstiții) Stafie, arătare. – Din papaludă + paparugă.

papalugă f. Mold. 1. paparudă: pe când poporul primblă prin sate o papalugă AL.; 2. fam. pocitanie: papalugă sunt ca s’o spariu? AL. [V. paparudă].

paparudă² sf vz paparugă¹

paparugă¹ sf [At: MARIAN, INS. 107 / V: ~alugă, ~udă, păparuză, păpăluză, păpărudă, păpăr~, păpărujă (Pl: ~ji), păpăruză, peperuge sfp, pipiliu~^[1], pipirig sm, pipirigă, pipirujă / Pl: ~ge / E: cf păpăruie¹, păpăruță², buburuză] (Ent; reg; șîs păpăr~ lungăreață) Buburuză (Coccinella septempunctata). corectat(ă)

păparuză sf vz paparugă¹

păpăluză sf vz paparugă¹

păpărudă² sf vz paparugă¹

păpărugă² sf vz paparugă¹

păpărujă sf vz paparugă¹

păpăruză sf vz paparugă¹

peperuge sf vz paparugă¹

pipiliugă sf vz paparugă¹

pipirig³ sm vz paparugă¹

pipirigă⁴ sf vz paparugă¹

pipirujă sf vz paparugă¹

PAPARUGĂ, paparuge, s. f. Buburuză.

PAPARUGĂ ~gi f. reg. Insectă mică având corp emisferic și aripi roșii cu (șapte) puncte negre; buburuză. /Orig. nec.

babaruga f. numele bihorean al paparudei. [Banat paparuga (v. paparuda)].

paparugă (insectă) s. f., g.-d. art. paparugei; pl. paparuge

paparugă (insectă) s. f., g.-d. art. paparugei; pl. paparuge

paparugă (insectă) s. f., g.-d. art. paparugei; pl. paparuge

PAPARUGĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

PĂPĂRUZĂ s. v. boul-domnului, boul-lui-dumnezeu, buburuză, vaca-domnului.

paparugă s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.

păpăruză s. v. BOUL-DOMNULUI. BOUL-LUI-DUMNEZEU. BUBURUZĂ. VACA-DOMNULUI.

papalugă, papalugi, s.f. (reg.) 1. paparudă. 2. (fam.) pocitanie. 3. (deprec.) persoană înaltă și foarte slabă.

păpăruză, păpăruze, s.f. – (reg.; zool.) Buburuză (Coccinella septempunctata): „Când copiii află o buburuză, care la noi se cheamă păpăruză, se ia în palmă și se sucește astfel palma până ce se urcă pe degetul arătător, în timp ce i se descântă să zboare: Păpăruză, ruză / Încătrău-i zbura / Acolo m-oi însura/mărita” (Calendar, 1980: 60-61). ♦ (onom.) Păpăruză, nume de familie în Maramureș. – Cf. paparugă, buburuză (MDA).

păpăruză, -e, s.f. – Buburuză (Coccinella septempunctata): „Când copiii află o buburuză, care la noi se cheamă păpăruză, se ia în palmă și se sucește astfel palma până ce se urcă pe degetul arătător, în timp ce i se descântă să zboare: Păpăruză, ruză / Încătrău-i zbura / Acolo m-oi însura/mărita” (Calendar 1980: 60-61). – Cf. paparugă, buburuză.