papir sn [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~ă sf, ~os (A: nct), ~rușe sfp (A: nct), păp~, păpiros^[1] (A: nct)^[2], păpiruș (A: nct)^[3], piporos (A: nct), popiros (A și: popiroș), popiroș (A și: popiroș), popiruș (A și: popiruș), popirușă sf / Pl: ~re și (rar) ~uri / E: ger Papier, mg papir, papirós] 1 (Reg) Hârtie. 2 Foaie de hârtie scrisă. 3 (Spc) Scrisoare. 4 (Trs) Registru. 5 Foiță de țigară. 6 (Trs; Mar) Carton. 7 (Trs; Mar) Mucava. 8 (Trs; lpl; îf papirușe) Specie de nuci cu coaja foarte subțire. 9 (Bot; înv) Papirus (1) (Cyperus papyrus). 10 (Îvr) Papirus (2). modificată

*papír m. (lat. papýrus, vgr. pápyros. V. papură, papetier). Un fel de rogoz din al căruĭ cotor vechiĭ Egiptenĭ scoteaŭ o scoarță care le servea ca hîrtie de scris. S. n., pl. e și urĭ. Foaĭe de scoarță de papir. Manuscript pe papir: a descifra un papir. – Uniĭ zic papirus, pl. papirusurĭ. V. ciperaceŭ.

papiră sf vz papir

papiros sn vz papir

papirușe sfp vz papir

păpir sn vz papir

păpiros sn vz papir

păpiruș sn vz papir

piporos^[1] sn vz papir

piporuj^[1] sn vz papir

piporuș^[1] sn vz papir

poapir^[1] sn vz papir

popir^[1] sn vz papir

popirâș^[1] sn vz papir

popiros sn vz papir

popiroș sm vz papir

popiruș sn vz papir

popirușă sf vz papir

PAPIR(O)-/PAPIRI- elem. „papirus, pergament, hârtie”. (< fr. papyr/o/-, papyri-, cf. lat. papyrus, gr. papyros)

papir(us) m. 1. un fel de trestie din Egipt cu cotorul triangular; 2. foaie de scris din cotorul acestei plante: să-i dai papirul ăsta chiar astă dimineață AL.; 3. cărți scrise pe papirus.

papir (hârtie) (reg.) s. n., pl. papire

papir (foaie de hârtie scrisă) (reg.) s. n., pl. papire

papir s. n., pl. papire

PAPIR s. v. hârtie.

papir s. v. HÎRTIE.

papir, papire, s.n. (reg.) 1. hârtie; foaie de hârtie scrisă; scrisoare. 2. condică, registru. 3. (înv.) trestie din Egipt; papirus.

papir, papire, s.n. – (reg.) 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (DEX, MDA), cf. lat. papyrus, vgr. papyros (Scriban).

papir, -e, s.n. – 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. 4. Carton. 5. Mucava. – Din germ. Papier, magh. papír, papirós (MDA).

popiroș, popiroașe, (poptiroș, poptir), s.n. – (reg.) Hârtie: „...le-o dzâs lor că vre să să uite numa la poptiroș...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 153); „Pune fărina p-on poptir” (Memoria, 2001: 25). – Din magh. papir (< lat. papyrus, prin interm. germ. Papier) (MDA).

PAPIRO- „papirus, pergament, hîrtie”. ◊ gr. papyros „papirus” > fr. papyro-, engl. id., germ. id. > rom. papiro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., cromatografie pe hîrtie; ~gramă (v. -gramă), s. f., cromatogramă de repartiție pe hîrtie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul papirusurilor egiptene și grecești; ~tipie (v. -tipie), s. f., fotolitografie în care desenul este copiat pe un film de gelatină sensibilă, pe un suport de hîrtie.

curpapir, s. n. invar. (vulg.) (sul de) hârtie igienică.