căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 18 definiții pentru pantomim, pantomimă   declinări

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e, s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. (Rar) Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍM, -Ă, pantomimi, -e s. f., s. m. 1. S. f. Exprimare a ideilor și a sentimentelor prin gesturi, mimică, dans; p. ext. ansamblu de gesturi, de mișcări prin care se exprimă anumite idei și sentimente. 2. S. f. Gen de reprezentație teatrală în care actorii exprimă diverse acțiuni dramatice (numai) prin gesturi sau mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. 3. S. m. Actor de pantomimă (2); mim. – Din fr. pantomime, germ. Pantomime, it. pantomimo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

pantomím (mim) (rar) s. m., pl. pantomími
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pantomímă (spectacol) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍM s. mim. (Un ~ celebru, la circ.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍMĂ s. mimodramă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍM ~i m. Actor de pantomimă; mim. /<fr. pantomime, germ. Pantomime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍMĂ ~e f. 1) Reprezentație teatrală în care acțiunea dramatică și imaginile artistice sunt exprimate numai prin gesturi și mimică. 2) Artă de exprimare a ideilor și sentimentelor prin gesturi și mimică. 3) fig. Atitudine afectată și ridicolă. /<fr. pantomime, germ. Pantomime
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍM s.m. Actor de pantomimă; mim. [< fr. pantomime, cf. lat. pantomimus, gr. pantomimos < pas – tot, mimos – imitator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍMĂ s.f. Arta de a reprezenta idei și sentimente prin gesturi sau prin mimica feței; reprezentație de teatru în care actorii exprimă diversele acțiuni dramatice prin gesturi și prin mimică; scenariul unei astfel de reprezentații. [Var. pantomină s.f. / cf. fr. pantomime, germ. Pantomime].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍM, -Ă I. s. m. actor de pantomimă; mim. II. s. f. exprimare a ideilor și sentimentelor prin mimică sau prin gesturi. ◊ reprezentație teatrală de acest gen; scenariul unei astfel de reprezentații. (< fr. pantomime, /II/, it. pantomimo, germ. Pantomime)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍM, pantomimi, s. m. Actor de pantomimă; mim.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PANTOMÍMĂ, pantomime, s. f. Gen de reprezentație teatrală mută în care actorii interpretează și fac să se înțeleagă diversele acțiuni dramatice numai prin gesturi sau prin mimica feței; scenariul unei astfel de reprezen­tații. La 1883, frații Foureaux făcură într-o casă veche o sală de teatru... ca să gioace pantomima și danțul pe frînghie. NEGRUZZI, S. I 341. ♦ (Impropriu) Gest, mimică. (În forma pantomină) Parcă face semne cuiva din casă. – A fi vrun tinăr înamorat de Adela... Și după pantomina ce-l văd făcînd, aș giura că-i în corespondență cu dînsa. ALECSANDRI, T. I 353. – Variantă: pantomínă s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

pantomím (actor) s. m., pl. pantomími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pantomímă (reprezentație) s. f., g.-d. art. pantomímei; pl. pantomíme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pantomim m. actor care joacă pantomime.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

pantomimă f. 1. arta de a exprima sentimentele prin gesturi și atitudini fără a rosti o vorbă; 2. piesă în care, actorii suplinesc cuvântul prin gesturi.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*pantomím m. (lat. pantomímus, vgr. pantómimos, d. pân, pantós, tot, și miméo, imitez [!]). Actor care joacă în pantomime.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink